Un scurt text ce aparține lui Alexandru Paleologu, foarte edificator pentru sociatatea de azi.

În ce cred ?
Aș putea sã rãspund pur și simplu „în Dumnezeu”, termen pe care-l puteți lua cum vreți (energie, materie,spirit, forțã, natura naturans...). Dar prefer afirmCredo-ul tradițional, fãrã circumlocuțiuni. Cred așadar și în realitatea „Celui viclean constat adicã viclenia
Prostiei și prostia vicleniei. Cãci asta e Diavolul : Prostia.El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic,„mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligenþã diabolicã” :
sintagma asta e stupidã, e un non-sens. Diabolicã e numai prostia (rãutatea și Rãul sunt efectele ei secun-dare). Prostia oi Rãul sunt realitãți transcendente, cu
caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca sã mã exprim ca Rudolf Otto. Priviþi (ocaziile sunt nenumãrate) cât de vicleni pot sã fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligenþa nu le imagineazã, nu fiindcã ar fi incapabilã, ci fiindcã nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri  stupide și, firește, rele, distrugãtoare). Prostia este eternã și invincibilã ; e o hidrã cu nenumãrate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tãiate mereu cu acizii inteligenþei, pentru a o ține în șah ; e tot ce se poate face contra ei.
Ați observat cã, de câte ori se vorbește despre prostie,așa, în general, se supãrã foarte multã lume ? E greșit a crede cã proștii nu-și dau seama cã sunt proști. știu foarte bine cã sunt și au un instinct infailibil în a detecta inteligența și în a se mobiliza împotriva ei, spontan și organic, sistematic și înverșunat. De aceea, existã la noi, manifestatã fie direct, fie disimulat, dar tenace,atâta ostilitate fațã de Caragiale, abisalul Caragiale, geniul inteligenței radicale, cel mai eficient dintre marii români demascatori ai Prostiei. Sunt prea mulți proști pe lume, dar din fericire sunt oi mulți români care știu cã : mai bine cu un deștept la pagubã, decât cu un prost la câștig ! „Proștii sub clar de lunã” sau sub lumina
sãlilor de ședințe au groazã de râs. Or fi știind ei de ce.