Şi
iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând:
Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar
Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el,
răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată
inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din
tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El
i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind
să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este
aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la
Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce
l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a
trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc
şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe
cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi,
apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin,
şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi
a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat
gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când
mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că
a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care
a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu
asemenea. (Lc 10,25-37)
Frați
creștini
Suntem
în prima duminică din postul crăciunului, o perioadă dragă nouă
tuturor, o perioadă de bucurie ce reamintește de propria noastră
copilărie. Ce e mai minunat decât acei ani cu farmecul lor aparte
și darurile primite de Crăciun. Postul crăciunului îndeamnă
sufletul la lucrarea faptelor bune, la apropierea de semen, la
regăsirea lui Hristos în slujirea celui aflat în nevoi. Toată
acestă bucurie a slujirii lui Dumnezeu o regăsim în slujba
Utreniei, unde ni se amintește Hristos
se naște măriți-L, Hristos din ceruri întâmpinați-L, Hristos pe
pământ înălțați-vă.
Iată
câteva din cerințele postului, mărirea lui Hristos și înălțarea
noastră pentru a putea să-L primim pe cel ce vine la noi în chip
omenesc.
Pilda
de azi ne amintește că practicarea milei creștine este necesară
pentru creșterea noastră duhovnicească, îndemnul de la final
fiind cât se poate de clar, mergi și fă și tu asemenea
samarineanului care nu s-a apucat să facă cercetări de genul, cine
este persoana, are card de sănătate, merită să stric banii cu el,
dacă e vreun prăpădit de bețiv sau poate vreun golan care s-a
înhăitat cu alți derbedei, pentru că în acest caz a primit ceea
ce a căutat. Sunt raționamente umane foarte la modă azi. Poți
uita orice, numai numărul de la cardul de sănătate nu. Nu ești
asigurat, poți muri liniștit. Statul, departe de a fi creștin, nu
are milă. Cum se poate explica umilința la care sunt supuși mii de
români, nevoiți să urmeze tratamente în afara graniței țării,
plătitori de asigurare, asigurare de sănătate ce se aplică
selectiv.....doar pentru anumite cazuri. Pilda nu se referă numai la
persoană ci și la noi ca asociație de persoane, adică stat și
biserică. Dacă ne lăudăm cu creștinismul nostru milenar, cum
s-au strecurat astfel de nenorociri în viața noastră. Părinți
obligați să se roage de semeni pentru salvarea
copiilor.........Este încă bine că mai avem bruma de credință
în inimi. Generațiile viitoare nu văd lucrurile ca și în pilda
de azi . Și rabinul s-a mirat de răspunsul oferit de Hristos la
întrebarea ,cine
este aproapele meu?
Rabi
aștepta un alt răspuns, aștepta să audă că idealul lor național
va fi împlinit, că Mesia a venit exsclusiv pentru ei cei din
Israel. Evreii aveau o problemă cu cei de alt neam. Pentru ei nu
contau alții, ci doar ei. Între evrei și samarineni erau vechi
dușmănii. Samarinenii, adică locuitorii provinciei Samaria au
acceptat căsătoriile mixte precum și un alt mod de viață. La
întoarcerea din robia babiloniană, samarinenii au dorit să-i ajute
pe frații lor evrei la ridicarea templului, dar evreii au refuzat
motivând că samarinemii sunt spurcați, așadar nu pot participa la
lucrări. Datorită acestei jigniri, samarinenii au devenit dușmani
ai evreilor sabotând cât au putut lucrările de la templu. Evreii
evitau să treacă prin ținuturile lor considerându-i ostili și
întinați.
Pentru
rabi sau învățătorul legii din pilda de azi, a fost un șoc să
audă cuvintele lui Hristos. Să facă ceea ce a făcut un
samarinean? Samarineanul este exemplul bun iar evreii reprezentanți
ai iudaismului preotul și levitul, exemplul negativ? Însă
împotriva logicii corecte, nu putea spune nimic. Hristos a venit
și pentru samarineni, perși,germani.......a venit pentru toată
lumea. Samarineanul din pildă, desconsiderat de toți, este capabil
de milă mai mult decât cei care aveau Legea milei.
Creștinismul
nostru ortodox este un creștinism dinamic, este credința
îngemănată cu fapta. Pentru ca lumea să priceapă legea noastră
strămoșească, avem mai mult ca oricând nevoie de fapte. Faptele
depind direct de noi. Asumarea adevărului depinde iarăși de noi.
Am văzut curând un film de patru minute în care se ilustra mila în
islam. Un barbat ostenit voia să cumpere fructe pentru copii, dar nu
avea bani suficienți, așa că a vrut să plece. Vânzătorul,
patronul standului a văzut gestul său și l-a chemat, dăruindu-i
fructe dintr-o ladă cu fructe refuzate de alți cumpărători.
Bărbatul a mulțumit și nu a luat fructele decât după ce a fost
lăsat să le plătească cu puținii bani bani pe care îi avea. Un
tânăr arab a văzut întreaga scenă, pe care a urmărit-o
discret. ...Omul bucuros a mers acasă și a împărțit fructele
copiilor care s-au bucurat de venirea tatălui. Era cina lor, singura
mâncare. În timp ce mâncau cineva bate la ușă. Surpriza a fost
uriașă , tânărul bogat ce a văzut scena din piață a venit cu
darul său. Un frigider mare plin cu fructe, spre bucuria imensă a
copiilor. Cei care au vizionat acest scurt film se întrebau retoric,
noi de ce nu
putem face la fel.
Răspund tot printr-o întrebare. Cine ne oprește? Faptul că nu
locuim în lumea islamică? Ne spune Hristos să nu fim milostivi sau
auzim în biserici altceva ? Putem face la fel binele și chiar mai
mult. Nu este suficient să ne înduioșăm și apoi să ne revoltăm
că noi ortodocșii nu facem nimic. Nu învățătura e greșită,
noi suntem comozi, iar postul vine să ne deschidă o cale spre
realizarea milei. Să fim asemenea samarineanului, a sfinților și
drepților care au ales să trăiască frumos. În fond e alegerea
noastră și știu că am dreptate.
Pr
Tudor Budeanu
