Duminica  a IV a după Rusalii

Vindecarea slugii sutaşului(Mt,85-13)

Fraţi creştini,

Ne aminitim mereu cu bucurie de textul Evangheliei de azi, ce redă cererea unui ofiţer roman. O cerere deosebită, deoarece sutaşul nu se referea la propria lui persoană, ci la un slujitor, probabil sclavul său.

Sfântul Evanghelist Matei, redă discuţia dintre Mântuitorul Iisus Hristos şi centurionul roman, care a venit smerit să ceară ajutor pentru vindecarea slugii sale.

Este de remarcat atitudinea romanului. Era ofiţer într-o ţară ocupată, unde el era legea şi putea să impună ceea ce voia şi totuşi vine şi adresează acele memorabile cuvinte Doamne nu sunt vrednic  să intri  sub acoperişul  meu, ci zi numai un cuvânt şi se va tămădui sluga mea.

Domnul aduce laudă sutaşului spunând că nici în Israel nu a găsit atât de multă credinţă. Probabil nici ofiţer roman atât de smerit şi credincios.

Sfânta Evanghelie de la Luca relatând acest episod menţionează un detaliu important; bătrânii poporului au îndemnat pe Domnul să vindece pe acel om deoarece stăpânul său centurionul le-a făcut iudeilor un mare bine, le-a zidit sinagoga. Iată un om deosebit, un ofiţer roman care se comportă exact invers decât camarazii lui. Este milos, intervine pentru un sclav care pe piaţă nu avea un preţ prea mare, este generos, a ridicat sinagoga din Capernaum. Peste toate acestea este smerit, nu vine cu pretenţii înaintea lui Hristos sau sub protecţia uniformei militare romane, ci ca un umil serv. Nu se putea refuza un astfel de om care era o raritate şi în rândul evreilor, deşi aceştia aveau legea lui Moise care îi învăţa să fie generoşi. Evanghelia de azi  prezintă  un om deosebit, o lecţie de viaţă deosebită într-un veac în care altruismul este pe cale de dispariţie.

Ne putem întreba ce am face noi în situaţia în care am fi înaintea Domnului şi am putea adresa o cerere, una singură. Ce am cere şi mai ales pentru cine? Am avea în vedere un străin? Răspunsul este foarte dificil, deoarece noi oamenii moderni suntem învăţaţi că totul în această lume se cucereşte prin luptă. Pentru a putea accede pe culmile succesului trebuie să procedăm exact invers de cum a procedat ofiţerul roman. Într-o viziune modernă acesta trebuia să folosească situaţia sa de privilegiat (a costruit o sinagogă, era comndantul militar al oraşului) pentru a întări poziţia sa. Pentru el însă viaţa unui om însenma mai mult, mai mult decât propria sa onoare. Ne putem imagina atitudinea camarazilor săi faţă de acest gest, considerat de mulţi slăbiciune. Pentru acest Om nu a mai contat nimic din toate acestea, el era deja omul lui Dumnezeu. De aceea Domnul Iisus Hristos spunea că vor veni mulţi de la apus şi răsărit şi vor şedea la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov. Mîntuirea ţine deci de noi, nu numai de apartenenţa la un neam.

Am avut printre noi oameni de o deosebită valoare, pentru care poate Dumnezeu ne priveşte încă cu drag. Timpul trece fără ca noi să fim capabili să aducem pe alţii asemenea lor înaintea lumii. Sau poate nu mai dorim să urmăm exemplele lor. Sutaşul smerit din evanghelia de azi va fi pomenit peste veacuri pentru bunătatea sa, pentru omenia sa, omenie care caracteriza demult şi neamul nostru românesc.

Preot Tudor BUDEANU