SÂNZIENELE

                 Am sărbătorit ieri Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare dragă pentru comunitatea din Macea, prin Hramul pe care îl poartă biserica ortodoxă. Este ziua în care ne amintim de naşterea celui mai mare bărbat, după cuvântul Mântuitorului. 
 
Ioan Botezătorul rămâne peste veacuri un reper de modestie, asceză şi curaj.
Modestie, un termen vag  cu care parcă nu mai facem casă bună. Să fii modest...........greu de tot într-o societate care încurajează un  consum agresiv. Nu am terminat ratele la Iphone 4 şi  comandăm deja varianta mai performantă. Nu contează că pentru acest mic capriciu muncim poate câteva luni şi sacrificiile pentru cei mai mulţi sunt imense. Este doar un mic exemplu care poate continua în orice domeniu al existenţei noastre moderne. Pentru micul nostru confort suntem dispuşi la sacrificii enorme, cum ar fi timpul petrecut cu cei dragi,clipele de rugăciune, întâlnirile cu prietenii, lucruri simple ce dau practic valoare vieţii. Nu suntem dispuşi să facem efort în direcţii inconfortabile. Ce să mai vorbim de voluntariate sau de sprijin pentru comunitatea în care trăim.   Omul modest nu se lasă antrenat în acest carusel al comodităţii şi al falselor valori. Viaţa poate fi trăită frumos fără mari investiţii şi acest lucru îl demonstreză chiar sărbătoarea de azi. Ne place să auzim povestiri din vieţile sfinţilor despre viaţa lor austeră şi deplin liberă, despre modul în care aceşti campioni ai credinţei au privit lumea cu provocările ei; dar între o haină aspră, modestă, ieftină, parcă tot mai repede alegem ceva frumos şi la modă mai ales dacă se face şi mediatizarea necesară. Cum să mă îmbrac cu haina asta, ce o să zică cei din jur.......cum o să fiu luat în serios dacă nu scot din buzunar un telefon performant sau dacă nu cobor dintr-o maşină trăznet. Mai am nevoie şi de alte accesorii pentru a fi un om de succes, nişte bijuterii cât mai groase în jurul gâtului şi expuse cât mai vizibil. Dar pentru a fi un om de valoare de ce accesorii avem nevoie? Practic de nimic din cele enunţate. Inteligenţa, creativitatea, omenia, verticalitatea, altruismul...........nu au nevoie de accesorii, strălucesc singure fără ajutor.Ioan Botezătorul este un îndemn pentru fiacare creştin, de a recupera ce se mai poate din chipul lui Dumnezeu existent în  noi.
Vorbim uşor despre asceza lui Ioan, mânca miere şi lăcuste, suportând temperaturi mari ziua şi frig noaptea.
Greul începe atunci când dorim să facem câte ceva din ce a făcut Ioan. Câţi dintre noi suntem dispuşi la minimul de efort. Haine modeste nu vrem, hrana modestă nu ne încântă iar pustiul nici nu poate fi luat în calcul. Ce a mai rămas din tradiţia noastră creştină, ce a mai făcut Ioan Botezătorul pe măsura noastră. Cu siguranţă ni se potriveşte ultima însuşire menţionată aici, adică cea a verticalităţii. Suntem creştini deci suntem curajoşi. Pentru Hristos răbdăm orice şi suntem capabili să spunem adevărul cu orice preţ, chiar cu riscul de a supăra pe şefii ce roiesc în jurul nostru. Avem păreri personale pe care suntem capabili să le susţinem demn. Nu ne temem de ziua de mâine, doar ştim că Dumnezeu are grijă de noi, deci ce se poate întâmpla dacă pierdem un loc de muncă pentru că nu suntem politic corecţi?.....Viaţa demonstrează că nici aici nu putem fi alături de Ioan, cel puţin nu toţi. Ioan a ales calea adevărului nu pe cea a corectitudinii politice sau sociale. A mustrat un rege, nu a cântat imne de slavă în genunchi. Libertatea este un dar de la Dumnezeu, asumarea libertăţii ţine de curajul fiecărui om. Există temeri în asumarea libertăţii, dar pot fi învinse prin credinţa în Hristos. Aşa  a făcut Ioan Botezătorul şi ucenicii lui Hristos. Ce drum alegem noi, depinde de fiecare în parte.