Nu am om să mă arunce în scăldătoare (In 5, 89)
Fraţi creştini,
Hristos a înviat!
Dumnezeu era atunci prima şi ultima speranţă a oamenilor. El era privit ca
dătătorul bunătăţilor, a vieţii, era Legiuitorul suprem, dar
şi doctorul trupurilor.
Oamenii aşteptau înfriguraţi tulburarea
apei deoarece ştiau că unul din ei se va vindeca. Dar oare cine era alesul?
Toţi stăteau cu speranţă în suflet aşteptând vindecarea. Unii stăteau acolo
mult timp aşteptând tulburarea apei, semnul că apa din scăldătoare este apă vie
care va dărui viaţa, care va restaura omul desfigurat de neputinţe. Mulţi s-au
vindecat de boli în acel loc, de aceea acolo era întotdeauna mulţime mare de bolnavi. Stătea la malul
scăldătorii şi un om paralizat atins de această boală de mulţi ani, care avea
şi el aceeaşi dorinţă, să intre în bazinul minunat pentru a primi vindecare,
dar nu putea deoarece era singur. Aceasta era marea lui durere. Asista la
bucuria vindecării unora şi era din ce în ce mai necăjit. Nu se putea mişca, de
aceea alţii intrau mereu înaintea lui în bazin, iar el rămânea doar cu speraţa
că într-o zi...poate va reuşi. Ziua aceea a sosit atunci când s-a apropiat de
el Viaţa cea adevărată, Hristos Domnul nostru. Nu avea om ca ajutor, a venit
Dumnezeu în sprijin. Vrei să te faci
sănătos? a întrebat Domnul. Răspunsul a venit cu multă durere nu am om care să mă arunce în scăldătoare.
Nu ştia că nu de om avea nevoie, ci de Dumnezeu care tocmai era alături de el.
Domnul a spus ridică-te ia-ţi patul şi
umblă, iar el s-a făcut sănătos.
Minunea nu a trecut fără a nu fi observată. S-au găsit imediat unii să
spună că e zi de sabat, că nu poate să-şi ducă patul în ziua odihnei. E ciudat
cum omul nu a fost observat de nimeni ani de zile cînd încerca disperat să
intre în scăldătoare, iar în momentul în care a fost vindecat au început
comentariile. Domnul nu era interesat de comentariile lor şi nici de
celebritate, aşadar a plecat de acolo. Nu a aşteptat aplauzele celor din jur, a
venit pentru a arăta tuturor că acolo a fost ceva mai mult decât Vitezda. El
era apa cea vie, El era viaţa cea
adevărată, viaţă oferită nouă în dar prin înviere. Iată că între Înviere şi
evanghelia de azi există totuşi o legătură.
Am primit în dar de la Dumnezeu baia vindecării de moarte, adică botezul, prin
care devenim alţii. Ne naştem pentru viaţa cea de veci din apa cea minunată a botezului care este mai mult decât Vitezda, este darul
lui Hristos pentru noi.
Ne bucurăm de de acest dar, deoarece am fost vindecaţi nu de paralizie, ci
am fost vindecaţi de moarte. Am aflat că moartea are leac în înviere, iar noi murim şi înviem cu Hristos
prin botez, deci învingem moartea şi cântăm fericiţi câţi în Hristos v-aţi botezat într-u Hristos v-aţi şi îmbrăcat
aliluia.
Preot Tudor BUDEANU
