DUMINICA A 32-A DUPĂ RUSALII

DUMINICA LUI ZAHEU (Lc 19,1-10)

Fraţi creştini

Am ascultat azi una din cele mai cunoscute pericope evanghelice ; întâlnirea dintre Domnul Iisus Hristos şi vameşul Zaheu. Citirea acestui text ne reaminteşte că pentru a fi capabili să-L vedem pe Domnul nostru, trebuie să fim capabili de efortul necesar. Dumnezeu se descoperă treptat, acelor oameni care prin efort personal şi harul lui Dumnezeu doresc să cunoască tainele credinţei. Iată textul evangheliei de azi:

În vremea aceea, trecea prin Ierihon.  Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.  Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Lc 19,1-10)

  Spre a înţelege mai bine această pericopă evanghelică trebuie să înţelegem cine era Zaheu. Este clar că era mai marele vameşilor şi că era extrem de bogat. Ceea ce nu aflăm din textul de azi este că pentru a ajunge în această funcţie trebuia să fii colaborator al romanilor, ceea ce atrăgea ura poporului, care nu suporta vasalitatea romană.                 

Zaheu era puternic, bogat, dar singur, deorece nimeni nu prea dorea să aibe nimic comun cu el, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos, acestea au fost cuvintele rostite de popor atunci când Domnul a intrat în casa lui. Aşa îl considerau oamenii, un păcătos. Putere şi singurătate, iată preţul plătit pentru ambiţiile acestui om. Fiecare realizare din lume are un preţ. Pentru fiecare lucru trebuie să depunem un efort. Funcţia lui Zaheu era probabil visul lui devenit realitate, dar o realitate din care mai marele vameşilor dorea să evadeze. Dorea să-L vadă pe Hristos, dar era mic, nu putea vedea de mulţime. Nimeni nu s-a tras  înapoi pentru a face loc în faţă unui vameş pitic dar influent. Atunci se hotăreşte să urce în copac şi probabil s-a urcat cu bucurie, fără să mai gândească la ce vor spune mulţimile. Oricum nu mai conta. La câte a auzit vorbindu-se despre el în decursul timpului, acest amănunt nu mai conta. Totuşi Cineva a luat în serios gestul lui, Cineva care cunoaşte inimile oamenilor şi cunoştea şi dorinţa lui arzătoare de întoarcere ;  Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân, au fost cuvintele cu care  i s-a adresat Hristos. Ce bucurie mare în sufletul acestui om dispreţuit de comunitate. Ce onoare pentru casa lui. În viaţa acestui om are loc o schimbare fundamentală : iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. De bucurie Zaheu vrea să se întoarcă la Dumnezeu. Se hotăreşte să ofere despăgubiri nedreptăţiţilor. Mai mult vrea să împartă jumătate din averea sa săracilor. În sufletul lui s-a făcut lumină mare. A devenit altcineva. Vederea lui Hristos Dumnezeu îl transformă din rău în bun.

Teologia noastră ortodoxă este cu adevărat telogia vederii lui Dumnezeu. Noi vedem credinţa cu ochii, în jurul nostru sunt icoanele ce ne vorbesc despre prezenţa lui Dumnezeu în lume. Părinţii Bisericii ne învaţă că noi creştinii putem vedea lumina lui Dumnezeu în mod fizic cu ochii noştri. Trebuie doar să ne înălţăm vieţile, trebuie să urcăm duhovniceşte, asemenea lui Zaheu în copac. Cântăm împreună la finalul Sfintei Liturghii am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul Cel Ceresc, am aflat credinţa cea adevărată... Am întâlnit pe Hristos Domnul care a venit în casele noastre, în sufletele noastre. Să ne schimbăm şi noi modul de gândire, adică să ne pocăim cu adevărat, asemenea lui Zaheu, pentru a auzi aceleaşi cuvinte din gura Mântuitorului Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.  

Preot Tudor  BUDEANU