Pelerin la Athos
Athos (HÁGIÓN ÓROS) (Sfântul Munte, Sfetagora), este o republică monastică în masivul muntos cu acelaşi nume din nord-estul Greciei, cu capitala Kariés, unde se află numeroase mănăstiri ortodoxe (Marea Lavră, Vatopedi, Cutlumuș, Zografos, Dionisiu, Xeropotam, Dokiariu etc.), întemeiate cu începere din sec. IX, în care se află valoroase fresce, mozaicuri, sculpturi, manuscrise rare etc. Numeroşi voievozi români, printre care Vlaicu-vodă, Ștefan cel Mare, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Alexandru Lăpuşneanu, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu şi alţii, au înzestrat mănăstirile atonite cu odoare, substanţiale danii în bani, pământuri şi bunuri, le-au reparat şi le-au refăcut în întregime, ceea ce a determinat pe principalul monograf al Sf. Munte, Porfir Uspensky, să afirme că nici un popor nu a făcut atâta bine pentru Athos cât au făcut românii.
Jertfa înaintaşilor noştri nu a rămas nerăsplătită, deoarece mulţi dintre cei care vizitează în zilele noastre Sfântul Munte sunt români. Poţi constata asta dacă iei vaporul care pleacă zilnic din Ouranopolis, un mic port, aşezat în nord-vestul peninsulei Athos. Vaporul face zilnic două curse, ducând în Sfântul Munte pelerini, maşini încărcate cu tot felul de provizii, monahi care se întorc acasă, după ce şi-au rezolvat diferite treburi prin lume.
E forfotă în port de fiecare dată când un vapor pleacă sau soseşte. Mai bine de o sută de oameni aşteaptă de fiecare dată să se îmbarce pe vasul care îi va conduce pe un traseu mirific spre un tărâm sfânt, unde fiecare se poate simţi cu o treaptă mai aproape de cer.
Din Ouranopolis vaporul te poate duce cel mult până în portul Dafni, aşezat aproximativ la jumătatea coastei de vest a peninsulei. De aici poţi lua autobuzul sau microbuzul spre capitala Sfântului Munte sau poţi să mergi pe jos în orice punct doreşti. Odată ce ai primit permisul de şedere în Sfântul Munte eşti liber să mergi oriunde vrei vrea pe el. Peisajul oferit de Sfţntul Munte este deosebit. Pe coastă poţi vedea în permanenţă marea şi stâncile care răsar falnic în felurite forme din ea. Vegetaţia care-ţi încântă privirea este de tip mediteranean. Sunt multe flori, iar parfumul lor îl simţi mereu în nări, adus fiind de vântul lin care vine dinspre mare. Dacă părăseşti coasta intri parcă într-o altă lume. Vegetaţia se schimbă, este una de munte, vezi multe râuri din a căror apă curată îţi poţi stinge în permanenţă setea. Este un loc paradisiac, un loc pe care Maica Domnului, protectoarea Sfântului Munte, l-a ales în urmă cu două milenii spre a-i fi grădină.
Aici pe lângă setea trupului, îţi poţi astâmpăra, mai ales, setea sufletului de înduhovnicire, dorul de Dumnezeu. Se simte parcă în aer harul lui Dumnezeu, simţi că-l poţi respira. O stare de bine te însoţeşte în permanenţă. Parcă ai fi mereu însoţit de un sfânt, care-ţi păşeşte alături. Şi cine ştie, poate aşa şi este. Atâţia sfinţi părinţi care au trăit pe Muntele Athos, e destul să amintim de Sfântul Siluan Athonitul sau de părintele Paisie Aghioritul, cu siguranţă îşi plimbă sufletul pe cărările care străbat peninsula.

Însă cel mai bine harul lui Dumnezeu îl simţi participând la slujbele săvârşite în bisericile mănăstirilor şi schiturilor care împânzesc ca nişte puncte care marchează cerul, după cum spune ilustrul român Petre Ţuţea, întregul Munte.
Ca român cel mai bine e să participi la slujbele săvârşite la Schiturile româneşti Prodromu şi Lacu. Aici slujbele se ţin în limba română, iar părinţii care slujesc acolo te primesc cu braţele deschise, dăruindu-ţi tot ce au ei mai bun:
slujbe săvârşite aşa cum scrie la carte, cazare şi mâncare, obţinută cu mare trudă prin munca lor.
Este un loc sfânt, binecuvântat de Dumnezeu, pe care fiecare creştin ortodox, în special, dar nu numai, ar trebui să-l viziteze pentru îmbogăţirea şi întărirea sufletului.
Femeile nu au voie să intre în Sfântul Munte, iar asta nu pentru că ele nu au dreptul la înduhovnicire, ci pentru a nu tulbura liniştea călugărilor aflaţi acolo în stare de permanentă rugăciune.
Marian MĂGUREANU