ZIUA ÎNVIERII

ZIUA ÎNVIERII,SĂ NE LUMINĂM POPOARE
PAŞTELE DOMNULUI,PAŞTELE(Canonul Învierii)


Hristos a înviat,
Fraţi creştini,după săptămâni de post şi pregătire iată slăvitul praznic al Învierii a sosit,aducând bucurie şi nădejde în sufletele noastre.Cei ce s-au ostenit cu postul şi au avut răbdare să asculte finalul utreniei Învierii, au auzit cuvântarea Sfântului Ioan Gură de Aur care ne îndeamnă la ospăţ,deoarece nimeni nu trebuie să iasă flămând.La ospăţ sunt chemaţi să participe toţi oamenii,şi cei ce au postit şi cei ce nu au postit,deoarece bucuria este atât de mare,iar Domnul primeşte pe toţi fără deosebire.
Din cuvântarea sfântului Ioan Gură de Aur,înţelegem că postul trebuie să ne schimbe,pentru că darul lui Dumnezeu este mult şi umple sufletele,iar Domnul dăruieşte fără zgârcenie.Învierea Domnului pe care o sărbătorim an de an cu bucurie,este momentul culminant al istoriei omenirii,deoarece prin Înviere Domnul Iisus Hristosne dăruieşte viaţa cea adevărată,,Hristos a înviat din morţi,pârgă a celor adormiţi”(I COR15,21).Prin înviere Hristos a nimicit durerile morţii oferind o altă perspectivă asupra vieţii.Viaţa câştigă,moartea fiind nimicită,iar noi creştinii devenind prin Hristos cărămizi vii ai Bisericii.
Cântăm troparul praznicului Învierii ce subliniază tocmai biruinţa vieţii asupra morţii,precum şi credinţa în învierea noastră,ştiind că noi ca şi ortodocşi trebuie să murim mereu pentru păcat şi să înviem pentru viaţa cea nouă,viaţa cea adevărată.
Învierea Domnului este răspunsul cerului la toare problemele noastre.Totul primeşte sens prin Înviere.Am învăţat că moartea nu are stăpânire asupra noastră,viaţa veşnică fiind sensul vieţii de aici.
Omul înviat este acel om frumos cum îl numea Dan Puric,care înţelege rostul vieţii,cunoaşte si trăieşte după vechea rânduială.Acest creştin frumos ştie un lucru extrem de important,acela că nu este un simplu individ ci este persoană,nu este rob al acestei lumi ci rege în Împărăţia lui Dumnezeu,că are un nume minunat de la Botez care va fi numele lui pentru veşnicie(deci nu este un simplu număr de inventar dintr-un calculator aşa cum doreşte să-l reducă societatea civilă modernă).Hristos Domnul nostru ne învaţă să nu ne temem de moarte,deoarece dincolo de ea este Viaţa.Tocmai cu moartea lumii creştine suntem ameninţaţi astăzi,ţări întregi renunţând la Înviere.Hristos Domnul nostru nu mai este şi Domnul lor.De aceea ne întrebăm firesc ce căutăm noi românii între aceştia.Ce pot învăţa tinerii noştrii de la tinerii lor?Ce mai poate exista acolo unde Hristos este alungat politicos cum că nu este la modă?
Noi românii ştim de două mii de ani cum să înviem alături de Hristos.În decursul istoriei am făcut-o de nenumărate ori.Este timpul nostru a celor de azi să strigăm din adâncul fiinţei noastre Hristos a Înviat,şi părtaşi învierii Sale să fim şi noi.
Pr Tudor Budeanu