De cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de el în faţa Tatălui Meu care este în ceruri (Mt. 10, 33)

Fraţi creştini,
Duminica a II a după Rusalii este numită în calendare ca duminica tuturor sfinţilor. În mod firesc Biserica sărbătoreşte astăzi pe acei fii ai săi care au lucrat cu darul Duhului Sfânt primit la Rusalii, până când Hristos a luat chip în ei. Aceştia sunt sfinţii noştri, cu care ne mândrim şi pe care îi pomenim în zilele rânduite pentru fiecare dintre ei. O singură dată pe an, în această duminică, Biserica îi pomeneşte pe toţi împreună, chiar şi pe aceia pe care nu îi cunoaştem cu numele.
Biserica Ortodoxă Română, se poate mândri cu sfinţii ei, cu toţi aceea care au stat veacuri întregi pavăză şi scut pentru apărarea credinţei noastre, în toate timpurile şi locurile. Ne amintim azi de acei tineri frumoşi care au murit în temniţe mărturisind credinţa în Hristos, de ţăranii simpli care prin ascultare şi cuminţenie au rămas făclii peste veacuri fiind capabili de jertfa supremă pentru Hristos.
Sfinţii rămân pentru noi repere peste veacuri. Atunci când ne este greu şi nu ştim pe ce drum să mergem ei sunt luminătorii noştri. Când ni se propune să devenim vânzători de credinţă să ne amintim de Constantin Brâncoveanu şi fiii săi, dacă ni se pare că azi avem greutăţi să ne amintim de sfinţii din temniţele comuniste care au răbdat cu bărbăţie rămânând fideli credinţei.
Ştiu că mulţi dintre cei ce conduc destinele lumii de azi, doresc să nu ne mai amintim de ei, să nu mai avem repere să nu mai ştim că au trăit şi altfel de români, dar mai ales să nu ne mai amintim că aceştia au fost ortodocşi. Cine mai ştie azi că genialul medic român Nicolae Paulescu, cel ce continuă să salveze vieţi chiar după moartea sa (a descoperit insulina), a trăit o viaţă sfântă asemenea călugărilor din mănăstiri, că Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Corneliu Codreanu, Ion Moţa, Vasile Marin, Valeriu Gafencu, Ion Ianolide au fost creştini ortodocşi şi vina lor cea mai mare a fost aceea de a fi dorit reînvierea neamului românesc în cadrul bisericii strămoşeşti.
Cine mai doreşte să recunoască azi că limba pe care o vorbim azi a fost păstrată în biserică, că primele tipărituri în limba română au aparţinut bisericii, primele şcoli s-au înfiinţat în tinda bisericii, primii dascăli au fost preoţii care au făcut muncă de pionierat, mai ales în Transilvania, unde prin grija şi jertfa lor s-a păstrat identitatea noastră naţională, că mulţi dintre aceşti minunaţi slujitori au înfundat apoi temniţele comuniste, fiind catalogaţi trădători. Biserica a fost mereu aproape de fii săi indiferent de vremuri, rămânând mereu deschisă. Pe aceşti minunaţi fraţi ai noştri îi pomenim azi, deoarece ştim că Dumnezeu îi pomeneşte mereu în Împărăţia Sa.
Este minunat textul Sfintei Evanghelii de azi, format din versete ce provin din mai multe capitole, Mt. 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30, versete ce ne amintesc de importanţa mărturisirii lui Hristos ,, pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi eu pe el în faţa tatălui Meu care este în ceruri” (Mt. 10, 32). Avem exemplele menţionate şi multe altele, avem şi datoria de a ne ridica la statura lor, iar puterea de a face aceste lucruri o primim gratuit de la Dumnezeu, numai să dorim aceasta.
Pr. Tudor BUDEANU