A mărturisi sau a nu mărturisi, asta-i întrebarea

„N-are niciun rost să-L mărturiseşti pe Hristos în faţa oamenilor, oricum aproape nimeni în zilele noastre nu mai e curios de El, ba mai mult te faci de râs pomenind mereu numele Lui. Lumea a evoluat, a ieşit de sub tirania creştinismului, cu toate rigorile şi îngrădirile lui. Creştinismul e expirat, nu mai e la modă. Lumea are acum alte preocupări, mult mai serioase, trebuie să-şi vadă de ale ei. Iar tu, omule, care deşi eşti botezat ortodox, acum trăieşti în lume, deci trebuie să te supui spiritului vremii, altfel…Altfel ce, am putea întreba noi oarecum miraţi…Altfel o să-ţi pierzi locul de muncă, o să ajungi un ratat. Nici să cerşeşti nu o să mai poţi. Noi suntem peste tot, noi supraveghem totul, noi ştim totul”.
Dacă dialogul ce tocmai l-aţi citit vi se pare ficţiune, să ştiţi că aşa este. Însă nu peste mult timp, mulţi dintre noi, în special cei angajaţi prin diferite locuri, vom avea parte de un dialog asemănător. Toate la vremea lor…
Poate vă veţi întreba de unde ştiu asta. Vă răspund că asta se întâmplă deja pe alocuri în lume, cum ar fi în Anglia de pildă. Iar Anglia e ţară membră UE. Şi noi la fel din anul 2007. E doar o chestiune de timp până ce ne vom alinia ca stat standardelor Lumii Noi, care ne promit progrese de ordin material remarcabile.
Ca stat e într-adevăr o chestiune de timp, însă ca ţară, ca neam, ca şi creştini e o chestiune de veşnicie. De ceea ce vom răspunde provocării Lumii Noi, va depinde veşnicia noastră.
Cu siguranţă nu ne va fi uşor să răspundem clar şi răspicat în favoarea mântuirii noastre. Vom fi cu siguranţă şovăielnici. În acele momente ne vor inunda mintea o grămadă de gânduri, ne vom întreba de unde vom mai mânca, cu ce vom cumpăra toate cele necesare vieţii pământeşti. Ce se va întâmpla cu familiile noastre, unde ne vom duce? Ce vom face? Vom încerca să ne dăm răspunsuri care mai de care. Vom crea mintal tot felul de combinaţii şi variante. Iar după ce vom fi epuizat toate variantele, va trebui să spunem, în cele din urmă, DA sau NU provocării. Cale de mijloc nu va fi. Ori vom rămâne a lui Hristos, mărturisind, iar „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” Mt. 10, 32 ori ne vom lepăda „Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” Mt. 10, 33.
Pentru că încă nu trăim vremurile acelea de cumpănă, trebuie să profităm de timpul rămas pentru a ne forma un anumit act reflex de a-L mărturisi pe Hristos în fiecare clipă a vieţii noastre, acasă, în maşină, când călătorim cu orice mijloc de transport, când suntem la serviciu, la coafor, oriunde am fi. Lumea poate că ne va privi cu anumite rezerve, însă trebuie să ne intereseze întâi ceea ce crede Hristos despre noi, iar abia mai apoi lumea. Trebuie să ne fie foarte clar că doar Hristos ne poate mântui, iar lumea pe care noi o adorăm atât de mult în ultimul timp, nu ne va putea niciodată da viaţa veşnică, şi asta pentru că nu o are. Chiar dacă lumea ne-ar iubi, tot nu ne-ar putea mântui. Singurul Hristos este Viaţa adevărată. Pentru El trebuie să lăsăm totul “Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică” Mt. 19, 29. Ne îndeamnă mereu să nu ne fie frică, să nu ne temem, să trăim cu bucurie fiecare zi a vieţii noastre, să lucrăm la mântuirea noastră cu multă pace şi răbdare, iar dacă ni se va cere mărturisirea, să mărturisim cu bucurie pe Hrisos, oricând şi oriunde, spunându-le comisarilor Lumii Noi: “Eu sunt pământ al ţării mele/ Şi neamu’ am în gând mereu/ Să fie vremuri cât de grele/Rămân creştin, nădăjduind în Dumnezeu!”.


Marian MĂGUREANU