Despre efectele tele-viziunii

Anii '70 ai secolului trecut au însemnat şi o puternică dezvoltare a lumii televiziunii sau audio-vizualului, mai ales în Occident. După anul 1989, în special, televizorul a devenit şi pentru românul de rând un accesoriu nelipsit din casă. Din păcate televiziunea a făcut din acest aparat aparent inofensiv un instrument foarte nociv pentru mintea şi sufletul nostru.
Să vedem, pe scurt, câteva dintre efectele televiziunii şi implicit a televizorului asupra minţii umane. În timpul vizionării, creierul nostru stă într-o stare de lene şi pasivitate, cercetătorii numind-o stare alterată de conştiinţă. Pentru dezvoltarea creierului, ca organ fizic, este nevoie de o activitate corticală intensă. Creierul este ca un muşchi, dacă-l lucrezi se dezvoltă, dacă nu, se atrofiază. Trebuie menţionat faptul că, creierul uman are trei perioade de dezvoltare: 1-6 ani, 6-12 ani şi 12-21 ani. Altfel spus, unui copil care stă la televizor mult timp, creierul nu i se dezvoltă aşa cum ar trebui; sinapsele care leagă neuronii nu se dezvoltă, emisfera stângă a creierului, în care se găsesc centri logici, matematici şi gramatici, rămâne de asemenea nedezvoltată, procesele superioare de gândire din cortexul pre-frontal vor avea de suferit, copilul nu va mai fi capabil să se concentreze, să se motiveze, etc. În timpul vizionării, activitatea corticală este de tip α (alfa), frecvenţa de funcţionare a creierului fiind de 13 Mhz, în timp ce într-o activitate creativă frecvenţa creşte la valoarea de 30 Mhz. Creierul unui copil care stă peste două ore zilnic în faţa ecranului, obişnuit cu activitate de tip α, va tinde tot timpul spre efectuarea de activităţi de tip α, care sunt: distracţie, consumul de alcool şi droguri, sexualitate, etc., numai nu va mai fi capabil să gândească, să se exprime cum ar trebui, va fi un om cu handicap dobândit. Acest copil crescut la televizor sau calculator, va avea rezultate proaste la şcoală, nu va fi capabil să se descurce în viaţă şi va trăi toată viaţa lui pe spinarea părinţilor. Şcoala îl va obosi, nu îi va plăcea sportul sau alte activităţi creative.
Nici mintea adulţilor nu scapă de efectele viruşilor mediatici. Observăm pe zi ce trece cum televiziunea ne acaparează mintea, ne seduce, prin puterea imaginii implementează noi valori, după care să ne ghidăm viaţa, ne ocupă puţinul timp liber pe care-l mai avem. Stăm ore întregi în faţa televizorului, însingurându-ne, fiind bombardaţi continuu cu ştiri deprimante, cu divertisment transformat în circ, cu emisiuni unde sunt invitaţi oameni fără valoare (nonvalori) sau cu filme de duzină din „fabrica de vise de la Hollywood”.
Prin intermediul televiziunii se promovează aşa zisa „cultură a nimicului”, care relaţionează Adevărul, Îl neagă pe Dumnezeu (Codul lui Da Vinci, teoria evoluţionistă, Evanghelia după Iuda). Această cultură promovează confuzia, pentru ca omul să fie lipsit de certitudini. Spre exemplu, azi se spune un lucru ca fiind adevăr absolut, iar mâine acesta este negat; albul nu mai e alb, ci este negru. Ori creierul uman, pentru a se dezvolta normal, are nevoie de certitudini, să ştie că albul este alb şi negrul, negru.
Mass-media, în general, este formatoare de opinii, aceasta dictează practic opiniei publice. Ea ne spune ce este bun si ce este rău, ne dă modele, ne arată ce să mâncăm, cum să ne îmbrăcăm, cum să ne purtăm, practic ne spune cum să trăim.
Publicitatea ne condiţionează fericirea, sugerându-ne că numai dacă dobândim anumite lucruri vom fi fericiţi, iar după ce le-am dobândit, observăm că nu am obţinut plăcerea promisă. Publicitatea incită dorinţe şi creează artificial nevoi.
Televiziunea este ca un drog. La început promite plăcerea, apoi te duce în lumea visurilor, dând dependenţă, apoi te omoară spiritual. Spre exemplu, pornografia, care este un virus sufletesc, pune prin puterea fantasmei (imaginii) stăpânire pe mintea noastră. Noi primim imaginea, mintea noastră o înmulţeşte, până ce ajungem robii ei, pervertindu-ne şi golindu-ne de tot ce este nobil în noi. Observăm cum în orice emisiune de divertisment apare cel puţin o femeie dezbrăcată pe jumătate, în orice film este cel puţin o scenă erotică, ca mintea noastră să fie ocupată şi să nu gândim prea mult.
Practic, gândurile şi părerile numai sunt ale noastre, numai suntem stăpânii minţii noastre. Credem sau nu, aşa este, şi să nu ne păcălim că putem discerne ce este bun, de ce este rău, adevărul de minciună, pentru că în timpul vizionării capacitatea critică şi analitică a creierului este anesteziată.
Aşadar trebuie să ne păzim mintea şi sufletul de acest real pericol, să ne păzim copiii noştri cât mai mult posibil de televizor, precum şi de calculator, dacă vrem ca ei să crească cu o minte şi un trup sănătos. Mai bine să plângă 10 minute, de „dorul” televizorului, decât să sufere o viaţă întreagă. Trebuie să revenim la acea normalitate din trecut, când străzile erau pline de copii jucându-se, când oamenii se vizitau mai des şi nu se însingurau în faţa televizorului. Gândiţi-vă că, dacă am dedica lui Dumnezeu măcar atât timp cât dedicăm televizorului, am fi toţi sfinţi.
Într-un interviu, Părintele Nicolae Tănase de la Parohia Valea Plopului, Preşedintele Pro-vita, spunea legat de televizor şi televiziune: “La 1758, Sfântul Cosma Etolianul zicea un lucru care, atunci când l-am citit în traducere, mi-a provocat mare mirare, nu mi-a venit să-l cred. Cu două sute de ani înainte de apariţia televiziunii, Părintele acesta spunea că va veni vremea când dracul ne va vorbi dintr-o cutie vorbitoare pe care creştinii o vor aşeza în locul icoanelor. Mărturisesc că am văzut textul original în care face această previziune. Televizorul în sine n-ar fi un lucru rău, dar nu are cum să nu fie rău, pentru că, întâi de toate, îmi ocupă timpul de mântuire. În al doilea rând, informaţia pe care o vehiculează este numai despre moarte, accidente, violenţe, tâlhării, derapaje adulterine sau incestuoase, despre „personalităţi” cu viaţă complet imorală, ei bine, un astfel de conţinut mă convinge că televizorul este un lucru rău, se vede clar ce vrea sa facă din mine. În cazul acesta, trebuie să meditez şi apoi să trec la acţiune, îmi tai cablul şi zic la revedere informaţiei de acest fel. Pentru că pot urmări la televizor şi lucruri serioase, chiar bisericeşti, dar cum fac să separ răul de bine?! E o problemă. Omul nu poate cu uşurinţă să aleagă binele de rău. Trăim vremuri de gravă amestecare, de confuzii ale valorilor şi reperelor. Cine are urechi de auzit, să audă, cine are ochi de văzut, să vadă! Din mila lui Dumnezeu, fiecare e zdravăn la cap, e integru fizic şi psihic, fiecare poate analiza şi alege soluţia cea mai potrivită pentru el.”


Dumitru MĂGUREANU


Pentru mai multe informaţii legate de efectele televizorului şi a televiziunii asupra minţii umane şi asupra vieţii noastre, vă recomandăm cu drag cărţile reputatului fizician şi teolog român Virgiliu Gheorghe:

1. Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre creşterea copiilor în lumea de azi – vol. 1
2. Revrăjirea lumii. Faţa nevăzută a televizorului – vol. 2
3. Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii. Faţa nevăzută a tele-viziunii – vol. 3