Zorica Laţcu s-a născut in ziua de 17 martie 1917, într-o familie de creştini
din Ardeal. În vremea Primului Război Mondial, pentru o vreme, familia Zoricăi
se va refugia în Ungaria. Primii ani de viaţă, tânăra Zorica şi i-a petrecut în localitatea Braşov. Mai apoi, între
anii 1936-1940, ea a urmat studiile de limbi clasice, la Facultatea din Cluj,
precum şi studiile de limba franceză, la Facultatea de Litere.
Terminând studiile, ea va lucra ca şi "preparator principal", la Institutul Român
de Lingvistică, din localitatea Cluj. Cu această ocazie, Zorica Laţcu va
colabora la întocmirea "Dicţionarului Limbii Române", al Academiei
Române, coordonat de Sextil Puşcariu.
Zorica Laţcu a început să scrie încă din vremea studiilor, pe când se afla
în Cluj. Începând cu anul 1941, poeziile sale ajung să fie publicate în revista
"Gândirea". Deşi primele ei poezii erau inspirate din cultura laică
şi din mitologie, în scurt timp va avea loc "încreştinarea" acestora,
de sub condeiul Zoricăi luând naştere unele dintre cele mai frumoase poezii
creştine româneşti.
Primul volum de poezii, numit "Insula Albă", a văzut lumina
tiparului în anul 1944, la
Editura Dacia Traiană, în Sibiu. În anul 1948 va apărea cel
de-al doilea volum de poezii, sub titlul "Osana Luminii", la Editura Episcopiei
din Cluj, iar peste numai încă un an, apare cel de-al treilea volum, numit
"Poemele Iubirii", la Editura Ramuri , în Craiova.
Ultimul volumul de poezii creştine - "Poemele Iubirii" - a fost
dedicat de autoare Părintelui ieromonah Arsenie Boca, stareţul de la Mănăstirea Brâncoveanu ,
din localitatea Sâmbăta de Sus. Cu siguranţă, părintele a constituit o sursă de
înaltă inspiraţie pentru Zorica Laţcu, ale cărei poezii sunt pe alocuri de-a
dreptul isihaste.
În anul 1948, tânăra Zorica Laţcu va intra, ca şi
monahie, în Mănăstirea Vladimireşti, din apropiere de localitatea Tecuci, luând
numele Teodosia. Sub îndrumarea părintelui Arsenie Boca, ea va rămâne înca
pentru o bucată de vreme.
În obştea de maici de la Mănăstirea Vladimireşti , maica Teodosia s-a
nevoit şi s-a rugat vreme de numai opt ani, în anul 1956 mănăstirea fiind
închisă de către autorităţile comuniste. O parte dintre maici au fost obligate
să se întoarcă în lume, iar o altă parte au fost aruncate în închisoare. Aceste
măsuri autoritare aveau să pregătească emiterea Decretului 410, din anul 1959,
prin care monahismul românesc a fost greu încercat.
Deci, în anul 1956, monahia Teodosia a fost
arestată şi închisă într-o temniţă din localitatea Miercurea Ciuc. Vreme de
trei ani, în ciuda vitregiei închisorii, maica Teodosia Laţcu şi-a continuat
rugăciunile şi viaţa curată. Odată eliberată, în anul 1959, neavând voie să se
întoarcă în mănăstire, maica Teodosia a locuit în localitatea Gurguieşti, în
apropiere de oraşul Brăila, împreună cu o altă maica, Mihaela. Între anii
1949-1970, în inima şi sub condeiul maicii Teodosia au luat naştere patru
volume de poezii creştine: "Icoane pentru paraclis", "Din
pribegie", "Grădina Doamnei" şi "Alte poezii".
În anul 1970, monahia Teodosia şi-a îndreptat paşii spre locul copilăriei,
mutându-se în localitatea Braşov. Cu această ocazie, pe lângă alcătuirea de noi
poezii, ea va lucra şi ca traducător, alături de Părintele profesor Teodor
Bogodae, aflat pe atunci la
Sibiu. Cu ajutorul maicii Teodosia s-au întâlnit cu limba
română cuvintele filocalice ale multor sfinţi, precum: Sfântul Grigorie de
Nyssa, Origen, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Simeon Noul Teolog, etc.
În anul 1990, în luna februarie, va avea loc redeschiderea Mănăstirii Vladimireşti,
de lângă Tecuci, unde maica Teodosia depusese voturile monahale, în vreme cu
mulţi ani. Cu această ocazie, monahia Teodosia Laţcu se va întoarce şi ea acasă.
În acelaşi an, în ziua de 8 august, maica Teodosia Zorica Laţcu va adormi întru
Domnul.
Pe drept cuvânt, putem spune că Părintele Teofil
Părăian este cel care a redescoperit vremurilor noastre poezia cea veşnic nouă
a maicii Teodosia Laţcu, pe care a întâlnit-o pentru prima dată în anul 1954. În
conferinţele şi predicile sale, părintele Teofil rostea multe poezii de-ale
maicii Teodosia, dintre care, câteva au fost incluse şi în numerele trecute ale
acestui ziar.