,,Cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac”(In 4,14)


Fraţi creştini,

 Duminica a V-a după Paşti, aduce înaintea noastră poate cea mai lungă şi mai bogată pericopă evanghelică, ce ne relatează  întâlnirea Domnului cu o femeie din Samaria al cărei nume nu este redat de Sfânta Scriptură, dar pe care tradiţia creştină o menţionează ulterior ca fiind  printre primii misionari creştini sub numele de Fotini (lumina). Fiind în perioada de după Înviere, am fost întăriţi prin pericopele evanghelice citite de realitatea adevărului pe care îl propovăduim de veacuri,că Iisus Hristos a murit şi a înviat pentru noi. Tot în această perioadă, biserica ne reaminteşte de zorii credinţei noastre prin citirea Apostolului cu alegerea celor şapte diaconi în duminica mironosiţelor, minunea vindecării lui Enea cel paralizat de către Sfântul Apostol Petru, iar azi lectura din Fap 11, 19-30 care ne menţionează că în Antiohia ucenicii s-au numit pentru prima oară creştini. Tot Apostolul de azi ne arată cât de mult erau primii creştini preocupaţi de soarta celor săraci, prin colecta pentru fraţii din Ierusalim  în timpul unei perioade de foamete. Toate aceste amintiri  despre primii ani ai credinţei vin să ne pregătească pentru un alt moment important în viaţa noastră liturgică şi anume Pogorârea Duhului Sfânt, ce poate fi privită ca  inaugurarea unei noi etape în viaţa omenirii şi anume existenţa istorică a Bisericii. Vorbind despre pericopa evanghelică de azi, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
       „Ne trebuie multă râvnă şi trebuie să ne însufleţească un zel destul de mare, fără de care nu vom putea dobândî bunurile pe care ni le-a promis Iisus Hristos. Şi sigur, o spune el însuşi, pe atât zicând: „Dacă cineva nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” (Mt. 10,38) şi pe atât: „Eu am venit să arunc foc pe pământ şi cât aş dori Eu ca să se aprindă” (Lc. 12,49). Prin aceste cuvinte, Iisus Hristos ne învaţă că ucenicul Lui trebuie să fie râvnitor, cu totul de foc şi totdeauna gata să se expună la tot felul de pericole. Aşa era samarineanca; inima ei era aşa de aprinsă din cuvântul lui Iisus Hristos pe pare l-a auzit încât lăsându-şi găleata şi apa pentru care a mers la fântâna aceasta, ea aleargă în cetate ca să cheme tot poporul ca să vină să-L vadă pe Iisus. „Veniţi, zice ea, şi vedeţi un om care mi-a spus mie toate câte am făcut”. Vedeţi râvna ei, vedeţi prudenţa ei; ea a venit să scoată apă, şi aflând adevăratul izvor, ea părăseşte dispreţuieşte fântâna pământească, pentru a ne învăţa, cu toate că printr-un exemplu destul de smerit, că dacă vrem să ne punem să studiem cereasca învăţătură, noi trebuie să dispreţuim toate lucrurile veacului” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 34 din Comentariu la Evanghelia după Ioan) Privind Evanghelia de azi ca o arvună, a darurilor ce se vor revărsa peste noi cu prilejul Pogorârii Duhului Sfânt vom pricepe mai bine de ce ne amintim azi de discuţia dintre femeia din Samaria şi Domnul Iisus Hristos. Discuţia a început în momentul în care Domnul ostenit de drum, cere apă de la o femeie samarineancă venită la fântână. Domnul schimbă câteva cuvinte cu femeia care s-a mirat că un iudeu vorbeşte cu ea şi mai mult cere de la ea apă, pentru că între cele două popoare existau vechi neînţelegeri. Domnul avea un alt plan cu femeia din Samaria, pentru că aduce imediat vorba despre apa cea vie pe care o vor primi toţi creştinii şi despre felul cum apa cea vie va astâmpăra setea de mântuire a omului. Femeia nu a înţeles de la început aceste învăţături dar a priceput imediat că Cel cu care vorbeşte este Cineva deosebit, poate un proroc iudeu, de aceea a întrebat imediat ceva ce o frământa de multă vreme: unde este locul adevărat de închinare, deoarece evreii se închinau pe muntele Sion (Ierusalim) iar samaritenii pe muntele Garizim. Domnul descoperă femeii că va veni ceasul şi acum este când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr” Auzind aceste cuvinte femeia a spus că ştie şi ea că va veni Mesia care le va descoperi adevărul, iar Domnul se descoperă spunând „Eu sunt, cel ce vorbeşte cu tine” Deşi Domnul descoperă femeii una din tainele vieţii sale (faptul că trăia în concubinaj) lucru ce nu putea fi ştiut de orice străin, nu a provocat nedumeriri femeii, dar în momentul în care îi spune că El este Mesia, femeia lasă totul, uită de ce a venit la fântână şi merge să vestească tuturor că a găsit pe Mesia. Oamenii din cetate au venit la El, iar după ce L-au ascultat două zile au mărturisit şi ei credinţa în El. Evanghelia de azi subliniază universalismul mântuirii, arătând că Hristos Domnul nu favorizează nici un popor, ci toţi cei ce cred în El vor primi apa cea vie a botezului, care va potoli setea omului vechi, căci prin botez toţi ne îmbrăcăm în Hristos devenind un nou popor, poporul ales al lui Dumnezeu. Hristos a înviat!

Preot Tudor BUDEANU