Duminica Ortodoxiei

Fraţi creştini,

Duminica de azi este ziua noastră de sărbătoare, ziua bucuriei în care ne amintim de triumful Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor ,,Ortodoxia, spunea Sfântul Ignatie Brianceaninov, este adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh şi Adevăr; Ortodoxia este proslăvirea lui Dumnezeu prin adevărata Lui cunoaştere şi închinare la El; Ortodoxia este proslăvirea de către Dumnezeu, prin dăruirea harului Atotsfântului Duh, a omului care slujeşte Lui cu adevărat. Duhul este slava creştinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie. Nu este Ortodoxie în învăţăturile şi filosofările omeneşti: în ele domneşte ştiinţa cu nume mincinos, care e roadă a căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mântuire. "Cine voieşte să se mântuiască, mai înainte de toate se cade lui să ţină credinţa sobornicească, pe care dacă nu o va păzi omul întreagă şi fără de prihană, fără nici o îndoială, va pieri pe veci". (Sfântul Ignatie Briancianinov- Predică la Duminica Ortodoxiei)
Cu adevărat pentru creştinul practicant ortodoxia este comoara cea mai de preţ. Din această cauză în ţările ortodoxe nu am avut în vechime o morală laică (etică) ca în ţările din Occident. Pentru noi românii în special legile civile erau una cu normele canonice. În întreaga viaţă fie la oraş sau sat exista mereu acelaşi reper: Ortodoxia.
"Părintele Sofronie Saharov observa ,,Occidentalii au pierdut credinţa şi au căzut într-o viaţă trupească, dar au o cultură, chiar raţionalistă şi umanistă, care îi ţine la un anumit nivel. Au coborât încet-încet, dar au, într-un mare grad, o politeţe care îi opreşte să cadă mult mai jos. Ortodocşii însă, atunci când îşi pierd credinţa, nu au o cultură umanistă care să-i ţină şi atunci merg în cele mai de jos."
Acest lucru se întâmplă deoarece la noi, la răsăriteni, Ortodoxia a fost nu doar o credinţă religioasă, separată de alte sfere de activitate umană, ca în Apus, ci a reprezentat un mod de viaţă trupesc, organic. Ortodoxia, pentru noi, a fost (şi este) TOTUL. Morala, conduita practică în viaţa de zi cu zi, concepţia despre lume şi viaţă - toate au fost pătrunse şi ţinute laolaltă de credinţă, de Biserică. Practic, Ortodoxia reprezenta viaţa noastră. Filosoful interbelic Nae Ionescu spunea ca românul nu poate fi decât ortodox. " (Preluat din Familia Ortodoxă, nr. 2(37)/2012)
Afirmaţia marelui filosof român poate fi discutată azi în plin secularism şi sunt convins că e contestată de mulţi apărători ai secularismului; însă pentru noi ortodocşii cuvintele lui sunt simple şi clare ca însăşi respiraţia. Am fost şi sper că vom rămâne ortodocşi, conştienţi şi capabili de a duce mai departe valorile ce au definit în timp neamul românesc. Spun conştienţi, deoarece este nevoie de trezire la adevăr mai ales acum când se doreşte revrăjirea lumii, când tot mai multe aspecte ale vieţii primesc conotaţii magice. Creştinul ortodox trebuie să regăsească puterea mărturisitoare, fără să uite că la temelia credinţei noastre este sângele mucenicilor.
Textul Evangheliei de azi ne aminteşte că cerurile sunt deschise, iar noi avem posibilitatea contemplării slavei lui Dumnezeu. “A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti regele lui Israel. Răspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului (Ioan 1:43-51)
Privind icoana noastră ortodoxă pentru care a curs mult sânge (şi care este viu disputată şi azi în mediile ce doresc îndepărtarea ei din spaţiile publice) contemplăm cu adevărat slava lui Dumnezeu, bisericile noastre fiind cu adevărat muntele Tabor pentru noi.
Preot Tudor BUDEANU