Crizele cele pieritoare

În toate ziarele şi pe toate posturile de televiziune ne este prezentată criza financiară, o criză artificial creată de lumea finanţelor mondiale. Această criză este prezentată precum o sperietoare şi astfel, se scapă din vedere alte crize mult mai profunde şi mai primejdioase.
Cea mai mare criză din ultimele decenii şi care, nu se va sfârşi curând, dacă nu ne întoarcem faţa către Dumnezeu, este criza de mame. Criză de mame, deoarece numai în ultimii 20 de ani, în România, s-au făcut peste un milion de avorturi. Păcatul acesta a adus un mare prejudiciu neamului românesc şi nu numai, deoarece copilaşii cei nenăscuţi (a căror suflete nevinovate ne vor cere cândva socoteală), puteau ajunge oameni de valoare ai acestui neam. Ar fi putut ajunge preoţi buni, doctori pricepuţi, dascăli iscusiţi, etc. De aceea să nu ne mirăm că nu întotdeauna ajungem pe mâna unui doctor bun sau al uni profesor de calitate, aceasta datorându-se într-o mare măsură crizei de mame (în special cea ce ţine de păcatul avortului).
Un alt aspect al acestei crize este acela că, mamele uită să-şi educe copii în spiritul credinţei strămoşeşti, al iubirii aproapelui şi al lui Dumnezeu. Mamele nu-şi mai duc copii la Biserică, nu-şi mai învaţă copii rugăciunea „Tatăl nostru” şi astfel, pierdem cel mai de preţ dar al neamului nostru, credinţa cea dreaptă, lăsată nouă de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat de Domnul.
O altă criză este criza sufletească. Ea este dureroasă sau cel puţin ar trebui să fie, deoarece sufletul este scânteia de dumnezeire din noi şi el trebuie hrănit prin facerea de fapte bune, prin iubirea celor de lângă noi şi lui Dumnezeu, prin Spovedanie şi Cuminecare şi prin toate celelalte Taine pe care Sfânta noastră Biserică ni le pune la dispoziţie. E rândul nostru acum să ne apropiem de Dumnezeu, deoarece El a făcut primul pas spre noi prin jertfa Fiului Său pe Cruce. Domnul nostru Iisus Hristos ar vrea să fie în fiecare din noi, cu condiţia ca noi să ne deschidem uşa sufletului nostru.
Criza morală este o altă criză pieritoare, extinzându-se ca o molimă în lumea în care trăim. În unele state europene şi America, homosexualitatea nu mai este privită ca păcat şi este prezentată ca un fapt normal, fiind tolerată şi încurajată de legile date de parlamentele ţărilor respective. Ca să fie în ton cu „lumea”, Parlamentul României vrea să scoată de sub sfera penalului incestul, dacă acesta este consimţit de ambele părţi.
Astfel, prin deciziile şi faptele noastre, nu numai că nu-I deschidem uşa sufletului lui Hristos, ci Îl răstignim în fiecare zi şi „la cei va folosi omului toată lumea aceasta, dacă sufletul său şi-l va pierde”.
GHEORGHE MĂGUREANU