Avortând Viaţa

Viaţa este un dar de la Dumnezeu pe care fiecare dintre noi l-am primit necondiţionat. Fiecare fiinţă vie are dreptul la viaţă, atât copilul născut, precum şi cel din pântece, fie el de câteva luni, o zi sau un ceas, are acelaşi drept ca şi ceilalţi oameni care vieţuiesc pe Pământ. Nimănui nu-i este îngăduit să-şi ia viaţa proprie sau pe a altcuiva, căci în mâna lui Dumnezeu stă viaţa şi moartea. Aceia dintre noi care săvârşim acest păcat suntem de două ori ucigaşi. Şi ne întrebăm de ce? În primul rând că-i lipsesc de viaţa aceasta vremelnică, iar în al doilea rând pentru că îi lipsesc de Darul Sfântului Botez, fără de care nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
În zilele noastre acest rău s-a modernizat, omorându-se de zeci şi sute de ori mai mulţi copii decât în trecut, prin medicamente numite anticoncepţionale şi prin sterilet. Steriletul împiedică lipirea copilului de uter. Un copil poate vieţui nelipit de uter 14 zile, după aceea moare şi se produce avortul timpuriu. Anticoncepţionalele (pilula Anti-baby) fac acelaşi lucru prin toxicitatea care o degajă. Adeseori ovulaţia are loc şi atunci copilul moare, fiind lipsit de hrană, deoarece aceste pilule uscă glandele care ar trebui să o asigure.
Să ne întrebăm fiecare dintre noi, în gând, „Câte avorturi am făcut?”. Vom răspunde după ştiinţa fiecăruia, „Poate niciunul”, şi ne mai întrebăm din nou şi vom răspunde „Nu ştiu”. Pentru că nimeni nu are de unde să ştie când se produce acest păcat. Să nu ne amăgim: pilula şi steriletul sau spirala sunt avortive. Efectele acestora ne sunt necunoscute, le considerăm lipsite de importanţă, de multe ori sunt gândite a fi un lucru normal şi sunt la îndemâna oricui, ele devenind „mina de aur” a vânzătorilor de medicamente. Nu a trecut multă vreme ca să se constate efectele secundare ale acestui medicament care încet, încet sunt devastatoare pentru fiecare om. Niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte secundare necunoscute, unor oameni sănătoşi. Prin cercetare se poate spune că acest produs farmaceutic a adus cei mai mulţi bani industriei farmaceutice. Aceste mijlocare moderne de contracepţie se folosesc din ce în ce mai mult şi în ţările creştine, de către aceia dintre noi care ne dorim să ne mântuim şi să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu. Să ne rugăm neîncetat lui Dumnezeu, să cerem îndurare, să ne putem trezi din această beţie a vărsării sângelui fiinţelor nevinovate, ca astfel să ne putem numi oameni. Făcând avort ne coborâm mai prejos decât cele necuvântătoare, căci toate animalele îşi ocrotesc puii şi nu-i ucid. Este foarte dureros pentru că în fiecare spital din România sau clinici private se omoară cu sutele de mii de copilaşi şi sunt aruncaţi la gunoi, asemenea unor lucruri de unică folosinţă. Plâng câte 24 de ore în spitale, îi smulg din luna a treia sau a patra, se zbat neconsolaţi pe cimentul rece, copiii nimănui, uitaţi de mamele lor. Ştiţi cum stau copiii în pântecele maicii lor? Ca un călugăr la rugăciune. Sunt pline frigiderele în spitalele din România de copii fără hăinuţe, fără nume, fără botez, abandonaţi în aceste abatoare umane. Şi nimeni nu face nimic, legile parcă susţin aceste cauze, rămân fără auz şi fără văz. Când un copil zămislit în pântec reprezintă o problemă, o ameninţare pentru noi, mergem îndată la medic să ne rezolve această mare problemă. Refuzăm fiinţa vie care e parte din noi şi cui cerem părerea? Medicului? Sau e hotărârea noastră? Să încercăm de azi să cerem sfat lui Dumnezeu, prin Duhovnicul nostru şi prin rugăciunile noastre sincere, să ne încredem în Cel de Sus, pentru că El este singurul care ştie calea şi ce este în sufletul fiecăruia dintre noi. Prin post şi rugăciune vom găsi răspuns la toate nedumeririle şi întrebările noastre. Aceste rânduri sunt un îndemn pentru fiecare dintre noi, femei şi bărbaţi, care mai avem în noi cât de puţină conştiinţă şi pretindem că suntem oameni, care ne gândim la moarte şi judecată, care noi înşine ne bucurăm de acest drept al vieţii.
Să luptăm din toate puterile împotriva acestui mare păcat, pentru că dacă nu părăsim acest păcat, ţara va merge tot mai rău, familia se va destrăma, pierzându-şi scopul, casele creştinilor se vor pustii, copiii vor fi din ce în ce mai puţini, cancerul va ucide tot mai multe mame; se vor înmulţi divorţurile, războaiele, cutremurele, sectele şi lipsurile vor predomina, căci uciderea, desfrâul şi necredinţa grăbesc sfârşitul lumii. RAMONA MĂGUREANU

„Amin, amin, de nu vă veţi întoarce să vă faceţi la fel cu copiii, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu! Copiii sunt neîmpliniţi? Cine a spus? Nu sunt ei totul, dacă şi cei vârstnici trebuie să se facă asemenea lor? Ce sunt puterile noastre mistuite pe lângă darul ce li s-a dat lor? Ei sunt aleşii, noi – osândiţii. Slăbiciunea lor e tăria cerului. Stângăcia lor – voia Domnului. Bâlbâitul lor – graiul îngerilor. Lor li se dă prin har ce nouă nu ni se dă prin nici o vrednicie. … Minunat şi de-a pururi pomenit va rămâne acest leat în care copiii schimbă în fapte deznădejdea părinţilor.” - Cruciada copiilor, LUCIAN BLAGA

Rugă
Sărut mâna, maica mea
Sunt glasul mut din burta ta
Lasă-mă să-ţi simt inima şi suflarea,
Vocea cea duioasă, cântecele, alinarea.

Ascultă-mi inimioara ce bate atât de tare
Când simt lama tăioasă, frica îmi apare
Tremur, plâng şi din suflet te-aş ruga
Să mă primeşti măicuţă, dar, în viaţa ta!

Sunt mic, neputincios şi din când în când
Tresar la vocea ta şi îţi răspund mişcând
Sunt singur, speranţa mi-e în Duhul Sfânt
Ajută-mă Iisuse să nu ajung în pământ

Ai milă de mine, vorbeşte maicii mele
Să n-ajung bucăţele, fereşte-mă de rele
O, Preacurată Maică, Fecioară Maria
Luminează-i mintea, alungă-i nebunia!

Voi, oameni creştini, ce-mi ştiţi durerea,
Cu inimă curată, vorbiţi cu maica mea
Mai am frăţiori lipsiţi de Dumnezeu
Sunt tot în întuneric, plâng şi le e greu.