ZIUA ÎNVIERII,SĂ NE LUMINĂM POPOARE
PAŞTELE DOMNULUI,PAŞTELE(Canonul Învierii)
Hristos a înviat
Fraţi creştini,după
săptămâni de post şi pregătire iată slăvitul praznic al
Învierii a sosit,aducând bucurie şi nădejde în sufletele
noastre.Cei ce s-au ostenit cu postul şi au avut răbdare să
asculte finalul utreniei Învierii, au auzit cuvântarea Sfântului
Ioan Gură de Aur care ne îndeamnă la ospăţ,deoarece nimeni nu
trebuie să iasă flămând.La ospăţ sunt chemaţi să participe
toţi oamenii,şi cei ce au postit şi cei ce nu au postit,deoarece
bucuria este atât de mare,iar Domnul primeşte pe toţi fără
deosebire.
Din cuvântarea sfântului
Ioan Gură de Aur,înţelegem că postul trebuie să ne
schimbe,pentru că darul lui Dumnezeu este mult şi umple
sufletele,iar Domnul dăruieşte fără zgârcenie.Învierea Domnului
pe care o sărbătorim an de an cu bucurie,este momentul culminant al
istoriei omenirii,deoarece prin Înviere Domnul Iisus Hristosne
dăruieşte viaţa cea adevărată,,Hristos
a înviat din morţi,pârgă a celor adormiţi”(I COR15,21).Prin
înviere Hristos a nimicit durerile morţii oferind o altă
perspectivă asupra vieţii.Viaţa câştigă,moartea fiind
nimicită,iar noi creştinii devenind prin Hristos cărămizi vii ai
Bisericii.
Cântăm troparul praznicului
Învierii ce subliniază tocmai biruinţa vieţii asupra
morţii,precum şi credinţa în învierea noastră,ştiind că noi
ca şi ortodocşi trebuie să murim mereu pentru păcat şi să
înviem pentru viaţa cea nouă,viaţa cea adevărată.
Învierea Domnului este
răspunsul cerului la toare problemele noastre.Totul primeşte sens
prin Înviere.Am învăţat că moartea nu are stăpânire asupra
noastră,viaţa veşnică fiind sensul vieţii de aici.
Omul înviat este acel om
frumos cum îl
numea Dan Puric,care înţelege rostul vieţii,cunoaşte si trăieşte
după vechea rânduială.Acest creştin frumos ştie un lucru extrem
de important,acela că nu este un simplu individ ci este persoană,nu
este rob al acestei lumi ci rege în Împărăţia lui Dumnezeu,că
are un nume minunat de la Botez care va fi numele lui pentru
veşnicie(deci nu este un simplu număr de inventar dintr-un
calculator aşa cum doreşte să-l reducă societatea civilă
modernă).Hristos Domnul nostru ne învaţă să nu ne temem de
moarte,deoarece dincolo de ea este Viaţa.Tocmai cu moartea lumii
creştine suntem ameninţaţi astăzi,ţări întregi renunţând la
Înviere.Hristos Domnul nostru nu mai este şi Domnul lor.De aceea ne
întrebăm firesc ce căutăm noi românii între aceştia.Ce pot
învăţa tinerii noştrii de la tinerii lor?Ce mai poate exista
acolo unde Hristos este alungat politicos cum că nu este la modă?
Noi românii ştim de două
mii de ani cum să înviem alături de Hristos.În decursul istoriei
am făcut-o de nenumărate ori.Este timpul nostru a celor de azi să
strigăm din adâncul fiinţei noastre Hristos
a Înviat,şi
părtaşi învierii Sale să fim şi noi.
