Am intrat în perioada triodului, o perioadă pe care eu personal o îndrăgesc nespus de mult, datorită cântărilor minunate . Ușile pocăinței deschide-mi........că mânecă sufletul meu la biserica Ta spune una din cânterile utreniei. Triodul sau trei cântări cu Dumnezeu, este cartea de cult dar și perioada dintre dumninica vameșului și a fariseului și sâmbăta mare și cuprinde în sine cele trei mari cântări; canonul de pocăință a Sfântului Andrei Criteanul, Canonul Acatistului și Denia Prohodului. Triodul cuprinde deci postul mare, post spre care ne îndreptăm pașii prin citirea pericopelor evanghelice rânduite. Întoarcerea la Dumnezeu este admirabil ilustrată în pilda de azi. pilda întoarcerii fiului risipitor. Pentru exegeza acestei pilde am selectat un text edificator, preluat de la sursa citată. Să citim însă textul evangheliei:
11. „Un om avea doi fii.
12. Si a zis cel mai tanar dintre
ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el
le-a impartit averea.
13. Si nu dupa multe zile,
adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si
acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.
14. Si dupa ce a cheltuit totul,
s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca
lipsa.
15. Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.
15. Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.
16. Si dorea sa-si sature
pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i
dadea.
17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!
17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculandu-ma, ma voi duce la
tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20. Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20. Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
21. Si i-a zis fiul: Tata, am
gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul
tau.
22. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
22. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
23. Si aduceti vitelul cel
ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;
24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.
25. Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.
26. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.
27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.
25. Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.
26. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.
27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
28. Si el s-a maniat si nu voia
sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.
29. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.
30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
29. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.
30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu
totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat”.(Luca 15, 11-32)
32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat”.(Luca 15, 11-32)
Duminica de azi ne descopera ca pentru a invia din moartea pacatului, este nevoie de
pocainta. Daca am urmat fiului risipitor in cadere, trebuie sa-i
urmam si in ridicare. Daca am cheltuit ca el mostenirea noastra
harica, sa ne grabim, asemeni lui, sa ne intoarcem in bratele
Parintelui Ceresc. Fiul cel tanar cere partea de avere si merge
intr-o tara departata. Aceasta tara este chipul libertatii pe care
Dumnezeu o acorda omului. Tara departata este un spatiu nedefinit,
unde harul lui Dumnezeu nu este cautat, iar libertatea umana devine
robie a pacatului. Acest fiu, foloseste intr-un mod pacatos
libertatea - cheltuieste averea si ajunge sluga la un crescator de
porci. Tinand seama ca porcii erau considerate a fi animale necurate,
fiul devenind paznic al acestor animale, simbolizeaza ca a devenit un
pazitor al pacatelor.
Pilda Fiului Risipitor ne
marturiseste ca s-a facut foamete mare in acea tara. Dumnezeu, in
purtarea Sa de grija fata de aceasta lume, ingaduie sa se abata
foametea, ca prin ea omul sa se trezeasca din pacat. Este trist, insa
adevarat, ca adesea omul se roaga pentru sanatate, doar atunci cand
nu o mai are.
Momentul
schimbarii este hotararea sa de a se intoarce acasa. Calea intoarsa
catre tatal a fost posibila pentru ca si-a venit in sine. Acesta este
punctul de plecare de la pacat spre Dumnezeu. Pacatul cufunda
sufletul in somnul uitarii de sine, al nesimtirii si al nepasarii.
Pacatosul doarme adanc. A-ti veni in sine inseamna a te destepta din
somnul pacatului. Simtind primejda ramanerii in pacat, Fiul
Risipitor
spune: "Sculandu-ma voi merge”. Deci, nu este de ajuns sa te
trezesti, trebuie sa lasi in urma pacatul. Sa nu uitam ca cel ce a
fost trezit poate sa adoarma la loc. Insa, cel care s-a hotarat sa
paraseasca pacatul, daca nu primeste Spovedania si Sfanta
Impartasanie, nu are putere sa faca un lucru bun.
Inainte ca el sa ajunga acasa din
tara indepartata unde si-a cheltuit averea si a fost cuprins de
foamete, tatal il vede si alearga, fara sa spuna ceva, cade cu totul
pe grumazul sau, il imbratiseaza si il saruta. Asa se intampla si in
Taina Spovedaniei. Cand omul si-a marturisit pacatul, Dumnezeu trece
de la starea de Judecator, la cea de Parinte milostiv. O data ce omul
a hotarat sa se schimbe si Dumnezeu ii da alta infatisare: ii
daruieste inel, haina, incaltaminte si junghie vitelul cel gras.
(Inelul semnifica impacarea, incaltamintea - harul de a calca peste
patimi si a merge pe caile Domnului, iar vietulul cel gras -
Euharistia)
Potrivit exegezei traditionale,
parabola fiului risipitor e o concentrare a iconomiei mantuirii.
Graba tatalui care vine in intampinarea fiului sau pocait
intinzandu-i bratele, simbolizeaza plecaciunea Cuvantului Care "vine
in intampinarea" omului cazut prin intrupare. Hristos isi
intinde bratele Sale pe Cruce pentru a strange intreaga umanitate si
a o aduce la sanul Tatalui indumnezeind-o, asa cum tatal parabolei
isi intinde bratele ca sa primeasca cu drag pe fiul sau. Hristos este
de asemenea reprezentat si de vitelul cel gras junghiat, obiect al
bucuriei vesnice a invitatilor la banchetul eshatologic.
Doi fii risipitori
Fiul cel tanar pacatuieste pentru
ca se indeparteaza de tata si pierde darurile primite (averea). Nu in
afara lui te mantuiesti, ci numai vietuind impreuna cu el.
Fiul cel mare pacatuieste pentru
ca nu-l vede pe tata ca pe un parinte. Intre el si tata nu este o
relatie de inrudire, ci una juridica, caci spune: "Iata, de
atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie
niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.
Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu
desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat”. Daca
ar fi aratat ca este cu adevarat fiu, ar fi facut acelasi lucru pe
care l-a facut tatal – ar fi alergat spre fiul care venea spre casa
pe care o parasise. Fiul cel mare ignora adevarata natura a iubirii,
unde totul e posedat de fiecare: "Tu esti totdeauna cu mine. Tot
ce am e al tau”.
Convietuirea cu tatal sau l-a
ferit de riscurile si primejdiile, pe care le-a intampinat fratele
sau mai mic. Cu toate acestea, fara-ndoiala, gestul lui de a nu vedea
cu ochi buni manifestarile de dragoste ale tatalui sau dovedeste ca
el nu ajunsese inca la nivelul cuvenit in ce priveste virtutea
dragostei. Fiul cel mare, cel care nu paraseste casa, este chipul
omului care nu intelege ca milostivirea lui Dumnezeu e mai mare decat
dreptatea pe care o inteleg oamenii. Milostivirea lui Dumnezeu
depaseste calculele omenesti, este putere de viata. Adesea dupa
dreptate se ucide viata, insa, dupa milostivire viata este
recuperata.
Constantin Noica, spunea ca "sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.
Constantin Noica, spunea ca "sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.
Fiul
Risipitor
model?
Se pune intrebarea: merita a fi
recomandata ca model experienta dramatica a fiului pierdut ? Fireste,
ca nici un tata n-ar dori-o pentru copilul sau si nici un tanar pe
contul lui propriu. Staruinta in virtute si pastrarea comuniunii cu
Dumnezeu sunt preferabile unei vieti care aluneca spre pacat. Cel ce
recomanda sau doreste aceasta experienta comite un pacat impotriva
Duhului Sfant prin prea marea incredere numai in bunatatea lui
Dumnezeu fara a colabora si personal la mantuirea proprie. Sa nu
uitam ca pacatul poate fi iertat de Dumnezeu prin duhovnic la
spovedanie, dar urmarile lui nu sunt prin aceasta cu totul sterse.
Spre pilda, rapirea vietii cuiva e ireparabila, chiar daca criminalul
obtine iertarea duhovnicului.
Acum e vremea sa ne uitam la noi,
daca ne asemanam cu Fiul risipitor, trebuie sa parasim cele contrare
firii si sa ne intoarcem la cele potrivit firii. Dimpotriva, daca
implinim poruncile, sa fim atenti sa nu ne asemanam fiului cel mare,
suntem in casa, dar departe de tata, nevrednici de a gusta din
vitelul cel ingrasat.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
