NAȘTEREA DOMNULUI
scurte considerații
Nașterea Domnului sau Crăciunul a fost și va rămâne în inima românilor cea mai iubită sărbătoare. Nașterea unui copil aduce întotdeauna bucurie în inima celor apropiați, cu atât mai mult Nașterea Fiului lui Dumnezeu. Sună ciudat, Fiul lui Dumnezeu sau Logosul, Cel care a creat lumea, devine om asemenea nouă, împlinind promisiunea pe care Dumnezeu Tatăl o face lui Adam în momentul căderii, adică, cineva dintre fii Evei va zdrobi capul șarpelui. În jurul acestui eveniment, paralel cu relatarea biblică, la noi românii a apărut și informația adusă de colindul tradițional, informație nu întotdeauna exactă. Deși colindele aduc bucurie în suflete și creează o atmosferă aparte, totuși trebuie să învățăm să distingem originalul de creațiile mai recente ce pot fi numite cu indulgență cântece de iarnă, fără o legătură prea mare cu evenimentul Nașterii lui Hristos. Colindele încearcă prin metode artistice să prezinte momentul în care cerul salută pământul. Astfel după colindele noastre cei trei magi sau crai ajung la iesle în momentul Nașterii, deși ei au ajuns conform datelor din Evanghelii la aproape doi ani după Nașterea lui Hristos. Pruncul s-a născut în iesle, dar apoi familia s-a mutat în casă. Povestea cu căutarea unui loc prielnic pentru ca Fecioara Maria să nască pe Iisus, apare doar în colinde, nu și în texte. Majoritatea exegeților sunt de părere că dreptul Iosif avea o casă în Betleem. Casele erau simple, cu o singură încăpere iar din această cauză, femeile se retrăgeau adeseori în grajd pentru a putea naște în pace. Hristos s-a născut ca orice copil din vremea Lui.............fără gândul de a șoca peste veacuri. A venit ca un vânt ușor, o adiere pe care o simt doar unii, pentru alții briza dulce rămâne imperceptibilă. La fel e și acum....după 2000 de ani. Unii se bucură de magia comercială, alții de modestia și măreția momentului.........fiecare după posibilități și cultura duhovnicească.
pr Tudor Budeanu
