Duminica Cincizecimii
Pogorârea Duhului Sfânt
Fraţi creştini.
Am ajuns la slăvita sărbătoare a Pogărârii Duhului Sfânt, sau a
Rusaliilor cum este numită în popor, după o veche sărbătoare păgână ce se
sărbătorea la o dată apropiată, în spaţiul Imperiului Roman. O numim şi
cincizecime după sărbătoarea iudaică ce
se prăznuia în momentul pogorârii Duhului Sfânt. Importanţa acestei sărbători
este menţionată de troparul glas 8 al
praznicului precum şi în condac.
Binecuvântat
eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor
Duhul Sfânt; şi printr-înşii lumea ai vânat, iubitorul de oameni, mărire Ţie.
(tropar glas VIII)
Cand Cel Preainalt S-a pogorat amestecand limbile, a impartit neamurile, iar cand a impartit limbile de foc, la o unire pe toti i-a chemat. Si cu un glas slavim pe Duhul Cel Preasfant!(condac)
(tropar glas VIII)
Cand Cel Preainalt S-a pogorat amestecand limbile, a impartit neamurile, iar cand a impartit limbile de foc, la o unire pe toti i-a chemat. Si cu un glas slavim pe Duhul Cel Preasfant!(condac)
Cartea Faptelor Apostolilor releatează
pe larg în capitolul 2 tot ce s-a întâmplat în ziua aceea.
1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate a lui Dumnezeu.
1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate a lui Dumnezeu.
Este împlinirea promisiunii Mântuitorului care a spus că nu ne va lăsa singuri,,iată Eu trimit peste voi
făgădiunţa Tatălui meu”(Lc24,49) sunt cuvintele adresate ucenicilor înainte de
Înălţarea la cer. Duhul Sfânt ,a treia persoană a Sfintei Treimi actualizează
pentru noi în fiecare liturghie jertfa de pe Golgota. Pentru noi creştinii
ortodocşi fiecare liturghie este cincizecime, deoarece Duhul Sfânt se pogoară
peste darurile aduse de noi, iar acestea se vor schimba în trupul şi sângele
Domnului. De la Rusalii şi până acum noi Biserica mireasa lui Hristos, suntem
într-o continuă epicleză (epicleza este rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt
în cadrul Sfintei Liturghii la momenteul prefacerii) Duhul Sfânt sfinţind vieţile
noastre fiind vistierul bunătăţilor,şi dătător de viaţă.
Dacă înainte de cincizecime ucenicii mai aveau teamă de iudei( teamă
pusă pe firea omenească căzută ) după acest moment îi vedem curajoşi, cu minte
luminată încât nimeni nu putea sta împotriva cuvântului lor. Limbile de foc au
schimbat viaţa lor pentru totdeauna.
Primim şi noi la Botez
acest mare dar, pentru a putea creşte în
credinţa noastră.Taina
