DUMINICA A II A DUPĂ RUSALII
Fraţi creştini
Sfânta Evanghelie din această duminică vorbește despre chemarea celor
dintâi ucenici ai lui Hristos. Dumnezeu cheamă la o slujire deosebită pe primii ucenici,
o chemare care va dăinui peste veacuri şi care şi se adresează şi nouă celor de
azi. Mulţi teologi orotodcşi vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu ca despre o
taină, astfel în Euharistia Taina Împărăţiei , părintele Alexander Schmeman,
vorbeşte despre Taina Adunării ca espre o primă etapă în viaţa creştină. Părintele
Ilie Cleopa,vorbind despre chemarea lui Dumnezeu adresată oamenilor, menţiona;
“Să știți că chemarea lui Dumnezeu este de
multe feluri și cu multe planuri dumnezeiești. Uneori
Dumnezeu cheamă la sine pe toți când zice: “Întoarceți-vă către
Mine și veți fi mântuiți, voi cei ce locuiți cele mai
îndepărtate meleaguri ale pământului. Eu sunt Dumnezeu tare și nu este
altul“ (Isaia 45, 22). În alt loc zice: “Veniți la Mine toți cei
osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11,
28). Iarăși vedem că chemarea lui Dumnezeu este adresată mai
ales celor păcătoși, după cuvântul care zice: “N-am venit să chem pe
drepți, ci pe păcătoși la pocăință“ (Marcu
2, 17; Luca 5, 32).
Mijloacele
prin care Dumnezeu cheamă pe oameni la mântuire sunt felurite. Chemarea
dumnezeiască cea mai mare și mai aleasă s-a făcut prin Iisus Hristos, după cum
a proorocit Isaia, zicând: “Neamurile
care nu Te știau pe Tine Te vor chema și
popoarele care nu Te cunoșteau la Tine vor alerga“ (Isaia 55, 5). Sau când
zice: “Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine“
(Ioan 12, 32). Zice și marele Apostol Pavel: “Prin Care am luat har și
apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinței, toate
neamurile, între care sunteți chemați și voi ai lui Iisus Hristos“ (Romani
1, 5-6). Chemarea oamenilor la
mântuire se face prin Duhul Sfânt cu multă răbdare, după mărturia care zice: “Și Tu i-ai îngăduit pe ei ani mulți și le-ai deșteptat
luarea-aminte prin Duhul Tău și prin proorocii Tăi, dar ei nu și-au
plecat urechea“ (Neemia 9, 30).
Dumnezeu
cheamă pe oameni la pocăință și prin prezența zidirilor Sale
Mulți oameni
înțelepțiți de Dumnezeu, văzând frumusețea și armonia
minunată a zidirilor, au ajuns la cunoașterea Ziditorului a toate, căci întreaga creație
mărturisește că este opera mâinilor lui. Aceasta o spune și Sfântul
Apostol Pavel zicând: “Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se
din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire, așa ca ei să
fie fără cuvânt de apărare“ (Romani 1, 20). Iar Solomon zice: “Căci din mărimea
și
frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te, pe Cel ce le-a zidit“ (Înțelepciunea
lui Solomon 13, 5).
Este
încă o chemare a lui Dumnezeu după alegere, cum spune Sfântul Pavel: “Pe care
i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și
îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și
preaslăvit“ (Romani 8, 30). Dar să nu înțelegem greșit, că Dumnezeu pe care mai înainte i-a hotărât pe
aceștia i-a chemat și i-a îndreptat. Această chemare după alegere nu o
face Dumnezeu fără voia omului. El fiind Atotștiutor și
cunoscător de inimi, cheamă pe aceia care sunt vrednici de chemare, adică pe
acei pe care mai înainte îi vede că vor voi să-I urmeze și să facă
poruncile Lui, pentru că Dumnezeu nu mântuiește pe om fără de om, fără
voința lui. Dumnezeu voiește, “ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința
adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).
Harul lui Dumnezeu nu silește pe nimeni. Oamenii au
libertatea să-l primească și să conlucreze cu Harul sau să-l respingă. Cei dintâi se
mântuiesc, ceilalți
nu. Auzi ce zice: “Iată stau la ușă și bat. De va auzi
cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine“ (Apocalipsa 3, 20). Așadar, să înțelegem că deși oamenii nu se pot mântui
singuri, ci prin Har, totuși mântuirea lor atârnă de libertatea lor, ca să lase să
pătrundă Harul lui Dumnezeu întru ei sau nu, și să se mântuiască sau nu.
Deci, să se știe
clar că “Dumnezeu mântuiește sau osândește pe oameni, după faptele lor“ (Psalm 61, 11; Înțelepciunea lui Isus Sirah 35,
22; II Regi 3, 39; Iona 4, 11; Pilde 24, 12; Ieremia 32, 19; Iezechiel 33, 20;
Romani 2, 6). Vederea de mai înainte a lui Dumnezeu nu înrâurește libertatea oamenilor.
Am
însemnat aceasta aici pentru a ști că chemarea și alegerea oamenilor spre
mântuire, nu se face de Dumnezeu fără voia lor, după cum afirmă unii. Marele
Apostol Pavel ne spune: “Rugați-vă să fiți vrednici de chemarea voastră“ (II Tesaloniceni 1,
11) Cu alte cuvinte ne spune să nu fim nepăsători față de
chemarea lui Dumnezeu, ci să unim voia noastră cu voia Lui și să
lucrăm cu frică și cutremur la mântuirea noastră, precum ne învață același mare
Apostol (Filipeni 2, 12; I Corinteni 15, 10; Matei 5, 17).
Dar la ce cheamă Dumnezeu? La această întrebare
vom răspunde cu cuvintele dumnezeieștii Scripturi. Dumnezeu ne cheamă la pocăință (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 31-32); Dumnezeu ne cheamă la împăcare cu El (Isaia 27,
5; II Corinteni 5, 20); Dumnezeu ne
cheamă la sfințenie (Romani 1, 7; I Corinteni 1, 2; I Tesaloniceni 4, 7; I
Petru 1, 15); Dumnezeu ne cheamă de la
întuneric la lumină (Fapte 26, 18; I Petru 2, 9); Dumnezeu ne cheamă din moarte la viață (Ioan 5, 24);
Dumnezeu ne cheamă la pace (I
Corinteni 7, 15; Coloseni 3, 15); Dumnezeu ne
cheamă la cuminecarea cu Hristos (I Corinteni 1, 9); Dumnezeu ne cheamă la slava cea veșnică a lui Hristos (Romani 8, 29-30; II
Tesaloniceni 2, 14); Dumnezeu ne cheamă la mântuirea de veci (Evrei 9, 15) Dumnezeu ne cheamă la Împărăția și slava Lui (I Tesaloniceni 2,
12); Dumnezeu ne cheamă la viața cea veșnică (I Timotei 6, 12).
Fraţi creştini, suntem
chemaţi să participăm în decursul vieţi noastre la multe daruri și bunătăți pregătite pentru noi ,
bunătăţi care se descoperă treptat încă din această viaţă. Creştinul ortodox
ştie că Împărăţia lui Dumnezeu începe încă de aici iar biserica lui Hristos
este o pregustare a Împărăţiei cerurilor, spre care nădăjduim toţi.
