Fraţi creştini
An de an sărbătorim cu bucurie şi cu ramuri verzi în mâini această sărbătoare ce deschide drumul spre Înviere. Învierea lui Hristos este inaugurată de învierea lui Lazăr, prietenul din Betania care revine la viaţă după câteva zile petrecute în mormânt. Datorită acestei minuni, mulţi au crezut în Domnul. Iudeii hotăresc să-l omoare şi pe Lazăr, deoarece din pricina lui, mulţi oameni veneau la Hristos. Mulţimile aşteptau cu speranţă intrarea Domnului în Ierusalim, fiind tributari unei false idei mesianice. În concepţia lor, Mesia era un rege asemenea lui David, care va reuşi să dăruiască prosperitate poporului Israel,dar mai ales va reuşi să readucă independenţa, Ţara Sfântă fiind atunci sub ocupaţie romană. Iisus Hristos era în ochii tuturor persoana cea mai potrivită pentru această funcţie politică. Chiar ucenicii, deşi au fost martorii multor discuţii, credeau că Domnul va merge la Ierusalim pentru a se urca pe tron. Vedem în acest sens cererea fiilor lui Zevedeu(apostolii Ioan şi Iacov) de a sta unul în drepta iar altul în stânga tronului de domnie şi răspunsul oferit lor de Hristos. Apostolii nu puteau pricepe că Domnul va merge la Ierusalim pentru Patimile Sale Mântuitoare. În euforia momentului refuzau să creadă vechile proorocii despre Ebed Yahwe robul Domnului, unde se vorbeşte despre Mesia ca om al durerilor. Ei ştiau doar că lumea se bucură de venirea Învăţătorului. Primirea a fost una spectaculoasă ;au aşternut pe jos ramuri verzi şi haine după obiceiul primirii demnitarilor şi strigau Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului. În această stare generală de bucurie preoţii şi conducătorii erau îngrijoraţi. Armata romană era aproape şi putea să izbucnească oricând un conflict între ei şi evreii exaltaţi, iar răspunzători erau ei mai marii poporului.
Din această cauză au încercat să-i tempereze pe iudeii bucuroşi , dar fără rezultat. Oamenii ştiau că vine Iisus din Nazaret, cel care le-a dat pâine şi peşti( deci problema economică era rezolvată) şi a potolit furtuna sau a făcut minuni mari la care unii au asistat, cum era şi învierea lui Lazăr. Cu un astfel de comandant capabil să ofere hrană şi viaţă celor morţi, de cine se mai puteau teme..............................dar gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurike oamenilor. Vom vedea ce va urma.
