Săptămâna a Va din post vine în sprijinul nostru pentru a ne reaminti că postul este jertfă, este efort personal pentru a primi de la Dumnezeu înfierea. Milueşte-mă Dumnezeule milueşte-mă devine cererea cea mai importantă a slujbei. Nu postim fără un scop precis, ci ştim precis ce aşteptări avem de la de la această călătorie : murim în timpul postului pentru lume şi pentru tentaţiile ei, pentru a învia alături de Hristos în noaptea Învierii. Acatistul Buneivestiri cuprinde de această dată şi Catavasiile sărbătorii, ne aminteşte un fapt uluitor: în călătoria postului nu suntem singuri, avem alături de noi pe Maica Domnului ce rămâne pentru postitori un exemplu de smerenie şi ascultare faţă de Dumnezeu. Slujba îndeamnă la pocăinţă, dar este şi o slujbă a bucuriei aşteptării unui eveniment deosebit: Învierea. Prin catavasii ne exprimăm bucuria duhovnicească a slujirii ; deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maicii şi voi cânta minunle ei bucurându-mă. Pe ai tăi cântăreţi de Dumnezeu Născătoare, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împrerunat ceată duhovnicească întăreşte-i ......................Noi suntem ceata duhovnicească despre care vorbeşte cântarea, noi suntem cei care ne-am adunat spre a cere întărire de la Maica Domnului, pentru continuarea ultimelor săptămâni de post. Noi ortodocşii suntem cei care asemenea Anei, mama judecătorului Samuel, abia buzele deschizând cerem lui Dumnezeu ajutor pentru a putea ajunge la slava învierii, slavă pe care o dorim nu numai pentru noi ci şi pentru lumea întreagă, lume ce nu prea înţelege nimic din lupta noastră. Dorim ca prin post să refacem vigoarea unui neam care parcă a obosit prin pustia lumii globalizate. Este singura modalitate de a părăsi această abordare idolatră asupra lumii. Homo economicus trebuie să redevină homo adorans, pentru a fi capabil să privească din nou cerul, dar mai ales pentru a fi capabil să cânte imne de laudă. Omul modern nu mai cântă, el ascultă muzica altora, aproape în stare de transă. Aşa cele 12 ore de muncă în firmele transnaţionale par mai umane...............Atunci când cântam noi cântările noastre, devenim regi ai creaţiei lui Dumnezeu. Unui rege nu poţi să-i spui lucrează pentru minim pe economie, un rege lucrează pentru un regat.............şi acest mod de gândire poate deveni periculos de creştin.Ne putem aminti că facem parte dintr-un neam măreţ şi să ne apuce dorul după vremuri de mult uitate, vremuri în care oamenii erau frumoşi şi buni, oameni din basmele cu care am copilărit........................Se poate, ştiu că am dreptate. Un post binecuvântat tuturor.
