MIRCEA MICU - A fi

A fi peste mormântul verii,
Sedus de viaţă ca de-un dor
Mânz tânar degustând lumina
Sălbatic şi nerabdator.

Să crezi că nu există moarte
Că morţii sunt numai un fel
De fluturi adormiţi de muzici
Şi-nchişi în bile de oţel.

A fi uitat de toată lumea
A fi iubit de cine vrei
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat şi de maşini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A şti râzând, ca sânul tandru
Rotit în porţelan etern
Se surpă-n el pâna devine
Mormânt al laptelui matern.

Şi peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând şi să te minţi.
Şi când ameninţă zăpada
S-o întâmpini cu o floare-n dinţi.