“În vremea aceea
trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era
mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime,
pentru că era mic de statură. Şi alergând înainte, s-a suit într-un
sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul
acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci
astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit,
bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un
păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea
mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc
împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia,
căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să
mântuiască pe cel pierdut.” Luca 19, 1-10
Fraţi creştini
Duminica de azi ne aminteşte de o remarcabilă
întâlnire dintre Domnul nostru Iisus Hrstos şi un vameş pe nume Zaheu .Este
cunoscut de noi că vameşii nu erau
agreaţi de popor, deoarece erau consideraţi colaboratori ai puterii romane
ocupante. Zaheu era căpetenia vameşilor şi era foarte bogat. Bogăţia era
desigur rezultat al deselor sale abuzuri în serviciu fapt ce va atrage judecata
mulţimii care nu va ezita să-l numească păcătos.
La un moment dat însă, în viaţa acestui vameş
lacom şi nedrept s-a trezit o dorinţă de schimbare. El şi-a dat seama că nu era
atât de fericit pe cât spera să fie când luase hotărârea de a aduna multe averi
în orice chip. Bogăţiile materiale adunate de el în scurt timp nu-l mulţumeau
sufleteşte. Simţea că omul este mai mult decât materie, că pacea, bucuria şi
fericirea sufletului nu vin din acumulare necinstită de bunuri materiale în
jurul omului, ci prin sporirea bunătăţii spirituale din interiorul omului, din
sufletul său.
De aceea, Zaheu, om bogat, dar mic de statură,
se urcă într-un sicomor, pentru a reuşi să-L vadă pe Iisus din Nazaret despre
care a auzit că schimbase vieţile multor oameni. Deşi fapta lui Zaheu părea,
mai degrabă, una inspirată de curiozitate, totuşi, în adâncul său, acesta
simţea şi credea că Mântuitorul Iisus Hristos poate să-l elibereze de patima
lăcomiei de averi, să-i schimbe viaţa şi să-i dăruiască o nouă lumină vieţii
sale. Dovada că Zaheu era mânat de o căutare sinceră şi de o tainică dorinţă de
schimbare a vieţii se vede tocmai în faptul că Mântuitorul Iisus Hristos,
Cunoscătorul sufletelor oamenilor, dintr-o mare mulţime de oameni, l-a chemat
numai pe el pe nume şi i-a spus că doreşte să fie primit în casa acestuia.
Privind spre Zaheu, Mântuitorul Iisus Hristos nu a văzut în el doar un om mic
de statură şi un curios urcat într-un copac, ci şi un suflet în căutare şi
dornic de schimbare spirituală. De aceea, Iisus i-a spus: “Zaheu, grăbeşte-te
şi dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. O invitaţie neaşteptată
adresată unui vameş, spre mirarea tuturor celor care-l cunoşteau pe Zaheu ca
fiind un om rău şi lacom. Aşadar, Mântuitorul Hristos exprimă în văzul şi auzul
tuturor dorinţa Sa de-a intra în casa cuiva care n-ar fi îndrăznit niciodată
să-I adreseze o astfel de invitaţie.
Bunătatea lui Hristos a
pătruns dincolo de răutatea lui Zaheu
Evanghelia ne arată, în
continuare, cum Zaheu vameşul şi-a înnoit sufletul după ce Mântuitorul Iisus
Hristos a intrat în casa acestuia. Şi anume, un vameş lacom devine darnic, se
schimbă radical, dar nu pentru că a fost mustrat
cu asprime, ci pentru că a fost onorat cu o
cinste neaşteptată. Prezenţa
lui Iisus în casa sa l-a copleşit. De ce? Pentru că i s-a acordat o onoare sau o preţuire
pe care ştia că nu o merită. Hristos l-a cinstit pe un păcătos deşi acesta nu
merita cinstire din partea oamenilor, întrucât era necinstit în relaţiile lui
cu ei. Totuşi, nemărginita milostivire sau copleşitoarea bunătate a lui Hristos
a pătruns atât de puternic dincolo de întunericul şi răutatea păcatului
lăcomiei care stăpânea sufletul lui Zaheu, încât a răscolit în el dramul de
bunătate care-i mai rămăsese şi a reaprins în el omenia şi dreptatea, exprimate
într-o hotărâre radicală: “iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau
săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Cuvinte
solemne, cuvinte de întoarcere la viaţă.
Din episodul întâlnirii
Mântuitorului Hristos cu vameşul Zaheu învăţăm şi noi că putem să ne schimbăm
viaţa în bine din proprie iniţiativă, nu aşteptând să fim pedepsiţi, nici
certaţi cu boală, cu suferinţă ori cu mustrări, ci cugetând la multa bunătate a
lui Dumnezeu şi la dorinţa Lui de a intra în casa sufletului nostru. Cum şi când ne putem noi converti ori
schimba în bine? În foarte multe chipuri şi în orice moment. De pildă, când
vedem un om mai credincios decât noi, să nu-l invidiem, ci să ne hotărâm să
avem şi noi credinţă mai puternică; când vedem un om mai harnic şi mai darnic
decât noi, să ne hotărâm să fim şi noi mai harnici şi mai darnici; când vedem
că un om are o viaţă mai curată decât noi şi trăieşte în sfinţenie, să ne hotărâm
să ne curăţim şi noi viaţa de păcate. Făcând aşa, auzim şi noi cum răsună
tainic în sufletele noastre cuvintele lui Hristos Domnul: “Astăzi s-a făcut
mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiul credinţei”!
Preot Tudor BUDEANU
