Naşterea Domnului

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsarit-a lumii lumina cunoştiinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie. (troparul Naşterii Domnului)



Fraţi creştini


Întâmpinăm cu bucurie în suflete praznicul Naşterii Domnului,  după o perioadă de post şi pregătire duhovnicească încercând să pricepem după putinţa noastră această minune a minunilor, cum Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pamântul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânar, Dumnezeu   cel   mai   înainte   de  veci. (condacul Naşterii Domnului). Condacul praznicului ne aminteşte de neputinţa noastră de darul sărac pe care am fost capabili să-l aducem, de peştera menită să-L cuprindă pe Cel ce a făcut pe om cu mâinile Sale. Cu toată neputinţa noastră de a pricepe dimensiunea sărbătorii ea  ne aminteşte an de an de farmecul copilăriei noastre, de frumuseţea colindelor şi a bradului împodobit, simbol al vieţii veşnice. Poate de aceea Naşterea Domnului sau Crăciunul este aşa de îndrăgită de toţi creştinii indiferent de confesiune. Evanghelia citită la Sfânta Liturghie ne introduce într-un timp special, aducând Betleemul în inimile noastre. Suntem prezenţi şi noi acolo prin păstori, ce devin reprezentaţi ai tuturor oamenilor  ce aşteaptă evenimentul minunat. Aducem an de an daruri  pruncului Iisus prin magii care au depus un efort deosebit pentru a ajunge la ceasul închinării, efort pe care noi creştimii ortodocşi îl aducem prin postul încheiat azi. Postul este drumul magilor, privegherea păstorilor care au primit fiecare după puterea lor binecuvântarea de a fi alături de Hristos la venirea Sa în lume.
            Dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.". (Matei 2, 1-12) Părinţii Bisericii noastre au privit cu bucurie spre a cest praznic minunat, chiar dacă în timpul lor această sărbătoare era de o dată recentă. Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbeşte despre bucuria trăită cu prilejul Crăciunului: Să ne bucurăm dar şi să ne veselim, iubiţilor, căci dacă Ioan fiind în pântecele maicii sale a săltat când Maria a mers la Elisabeta, cu mult mai mult noi trebuie să săltăm, să ne veselim, să ne minunăm şi să ne înspăimântăm de mărimea iconomiei care covârşeşte toată mintea, nu pe Maria văzând, ci pe Însuşi Mântuitorul nostru. Gândiţi-vă ce lucrare mare este a vedea soarele pogorându-se din cer, alergând pe pământ şi slobozind către toţi razele sale. Şi dacă s-ar fi întâmplat acestea la luminătorul cel simţitor pe toţi i-ar fi înspăimântat din cei care ar fi văzut, gândeşte-te acum ce lucru mare este a vedea Soarele Dreptăţii slobozind din trupul nostru razele Sale şi luminând sufletele noastre.

Aceeaşi bucurie o retrăim an de an cu aceeaşi intensitate, ştiind că alături de noi se bucură întreg neamul nostru românesc şi cei de azi şi cei de ieri în comuniunea iubirii hristice.  Pentru noi românii de două mii de ani la Crăciun ,,cerul strălucea, îngerul venea pe-o rază curată”. La noi în biserici păstorii din icoane sunt îmbrăcaţi în straie româneşti, Dumnezeu ne veghează în biserica din Densuş (sec. XI ) îmbrăcat tot în straie româneşti punând pecete pe dimensiunea românească a existenţei noastre. Tuturor românilor ni se transmite an de an acelaş mesaj minunat regăsit în slujba utreniei ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire”.


Tuturor românilor un Crăciun fericit  şi un an nou cu realizări frumoase.


Pr. Tudor BUDEANU