Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi
Ev. Matei 25:31-46

Fraţi creştini,

Sfânta Evanghelie din această Duminică ne aminteşte tuturor de ziua judecăţii. Numim această zi înfricoşătoarea judecată deoarece nimeni nu poate fi sigur de verdictul ei fiind unică (nu se va mai repeta ), universală (vor fi judecaţi toţi oamenii care au trăit în această lume), dreaptă şi solemnă deoarece va fi făcută de Dumnezeu. De această judecată depinde veşnicia noastră. Criteriul judecăţii este dragostea pe care noi am avut-o faţă de ceilalţi oameni, conform textului evanghelic.
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
Mesajul Evangheliei ne spune foarte clar ce avem de făcut. Acest adevăr este cuprins într-o stihire din Triod:
„Cunoscând poruncile Domnului aşa să vieţuim: pe cei flămânzi să-i hrănim, pe cei însetaţi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe bolnavi şi pe cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi Cel ce va să judece tot pământul: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia ce s-a gătit vouă. (Vecernia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi)
În puţine cuvinte, textul cântării reia practic tema Evangheliei. De atât avem nevoie pentru mântuire. De foarte puţin. Nu e nevoie de filozofie ci de făptuire, de viaţă pusă în slujirea aproapelui. Toate aceste ni se cer şi acum când nimeni nu mai vrea să facă nimic pentru celălalt. Izolarea egoistă în propriul univers nu duce numai la însingurare ci şi la pierderea mântuirii. Hristos nu va recunoaşte de ucenici pe cei care nu doresc să fie ucenici, deoarece El ne respectă deciziile.
Sf. Nicolae Velimirovici ne spune însă că Evanghelia aceasta mai are un înţeles, de adâncime. Fraţii mai mici sunt gândurile, simţirile şi năzuinţele noastre: „Dacă mintea noastră flămânzeşte după Dumnezeu şi noi o hrănim, noi L-am hrănit pe Hristos din lăuntrul nostru; dacă inima noastră este lipsită de orice lucru bun şi de orice lucru ales, adică este lipsită de Dumnezeu, şi noi o îmbrăcăm, pe Hristos L-am îmbrăcat, Cel care se află în noi; dacă sufletul nostru este bolnav şi încătuşat de fiinţa noastră cea rea, de faptele noastre cele rele, şi suntem conştienţi de aceasta, şi îl cercetăm, noi L-am cercetat pe Hristos care se află în noi.“
Să luăm deci aminte la ce ne spune Mântuitorul în această Duminică şi să-i hrănim şi să-i adăpăm pe cei din jurul nostru, fie cu mâncare şi apă, fie cu o vorbă bună şi un zâmbet, pentru că acestea sunt de multe ori mai necesare decât hrana trupului. De aceea învăţătura cea bună, adică cea ortodoxă a rămas pentru noi hrana cea adevărată, mai ales pentru perioada de post.
Vom cânta în curând cuvintele gustaţi şi vedeţi că e bun Domnul iar bunătatea Lui se oferă tuturor celor ce doresc să o primească.

Pr. Tudor BUDEANU