Sub Crucea Mântuitorului
Într-un sătuc, trăia un om, care poate să ne fie exemplu pentru fiecare dintre noi. Viu, trebuie să rămână în cugetul nostru totdeauna.
Un simplu creştin, mai bine de 20 de ani a stat la pat, având o boală foarte gravă. Încă de pe la 15 ani, s-a traumat grav şi acum, tot mai suferea o durere grozavă, ori de câte ori se întorcea de pe o parte pe alta. Dar necătând la toate acestea, era totdeauna luminos, plin de energie şi de viaţă. Posibil să nu mai existe nicăieri pe pământ o faţă, care să emane atâta lumină şi căldură. Linişte şi pace - erau sentimentele cele mai clar evidenţiate pe faţa acestui om.
- Frăţioare, oare chiar niciodată diavolul nu te-a ispitit să cârteşti împotriva Domnului?
- Desigur, ispite sunt. Mai ales pe perioada de vară, deschizi fereastra şi vezi oameni, care se bucură de soare, copilaşi ce aleargă fără griji în toate părţile. Diavolul şopteşte: „Dacă Dumnezeul tău ar fi iubire, oare chiar ar fi permis ca să stai atâta amar de ani aici, ţintuit la pat?"
- Şi ce faci în aşa clipe?
- Merg, cu cugetul sub Crucea Domnului, unde pentru mine a suferit însuşi Domnul meu Iisus Hristos! Astfel, toate ispitele se depărtează de mine! Chiar dacă ar trebui să mai sufăr încă 120 de ani, Îi voi spune totdeauna lui Dumnezeu: „Slavă Ţie şi Îţi mulţumesc că mi-ai permis să mă faci părtaş Crucii Tale".
Preot Iulian RAŢĂ
Preluat de pe: http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/466-sub-crucea-domnului