Duminica a IV a după Paşti (a slăbănogului In. 5, 1-15)

Nu am om să mă arunce în scăldătoare (In. 5, 89)


Fraţi creştini, Hristos a înviat!
Ne aflăm în Duminica a IV a după Învierea Domnului, iar Evanghelia de azi ne aminteşte aparent fără legătură cu evenimentele pascale, o minune săvârşită în Ierusalim la scăldătoarea Vitezda.Un bolnav (paralitic) stătea de multă vreme aşteptând minunea vindecării sale deoarece, acolo la Vitezda îngerul lui Dumnezeu se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, iar cel ce intra primul după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins.
Dumnezeu era atunci prima şi ultima speranţă a oamenilor. El era privit ca dătătorul bunătăţilor, a vieţii, era Legiuitorul suprem dar şi doctorul trupurilor.
Oamenii aşteptau înfriguraţi tulburarea apei deoarece ştiau că unul din ei se va vindeca. Dar oare cine era alesul? Toţi stăteau cu speranţă în suflet aşteptând vindecarea.Unii stăteau acolo mult timp aşteptând tulburarea apei, semnul că apa din scăldătoare este apă vie care va dărui viaţa, care va restaura omul desfigurat de neputinţe. Mulţi s-au vindecat de boli în acel loc, de aceea acolo era întotdeauna mulţime mare de bolnavi. Stătea la malul scăldătorii şi un om paralizat atins de această boală de mulţi ani, care avea şi el aceeaşi dorinţă, să intre în bazinul minunat pentru a primi vindecare, dar nu putea deoarece era singur. Aceasta era marea lui durere. Asista la bucuria vindecării unora şi era din ce în ce mai necăjit. Nu se putea mişca, de aceea alţii intrau mereu înaintea lui în bazin, iar el rămânea doar cu speraţa că într-o zi...poate va reuşi. Ziua aceea a sosit atunci când s-a apropiat de el Viaţa cea adevărată, Hristos Domnul nostru. Nu avea om ca ajutor, a venit Dumnezeu în sprijin. Vrei să te faci sănătos? a întrebat Domnul. Răspunsul a venit cu multă durere nu am om care să mă arunce în scăldătoare. Nu ştia că nu de om avea nevoie, ci de Dumnezeu, care tocmai era alături de el. Domnul a spus ridică-te, ia-ţi patul şi umblă, iar el s-a făcut sănătos.
Minunea nu a trecut fără a nu fi observată. S-au găsit imediat unii să spună că e zi de sabat, că nu poate să-şi ducă patul în ziua odihnei. E ciudat cum omul nu a fost observat de nimeni ani de zile cînd încerca disperat să intre în scăldătoare, iar în momentul în care a fost vindecat au început comentariile. Domnul nu era interesat de comentariile lor şi nici de celebritate, aşadar a plecat de acolo. Nu a aşteptat aplauzele celor din jur, a venit pentru a arăta tuturor că acolo a fost ceva mai mult decât Vitezda. El era apa cea vie, El era viaţa cea adevărată, viaţă oferită nouă în dar prin înviere. Iată că între Înviere şi evanghelia de azi există legătură. Am primit în dar de la Dumnezeu baia vindecării de moarte, adică botezul, prin care devenim alţii. Ne naştem pentru viaţa cea de veci din apa cea minunată a botezului care este mai mult decât Vitezda, este darul lui Hristos pentru noi. Ne bucurăm de de acest dar, deoarece am fost vindecaţi nu de paralizie, ci am fost vindecaţi de moarte. Am aflat că moartea are leac prin înviere şi noi murim şi înviem cu Hristos prin botez, deci învingem moartea şi cântăm fericiţi câţi în Hristos v-aţi botezat într-u Hristos v-aţi şi îmbrăcat aliluia.

Pr. Tudor BUDEANU