Din cele menţionate până acum se pot desprinde clar următoarele aspecte:
- sunt reprezentanţi ai puterii mondiale, care prin strategii politice şi economice doresc să obţină supremaţi ;
- necesitatea instaurării unui sistem informaţional computerizat care să asigure circulaţia rapidă a informaţiei precum şi un control riguros asupra populaţiei şi rezervelor Terrei. Promotori ai acestor idealuri şi parteneri serioşi de dialog cu Clubul de la Roma sunt şi:
a) Consiliul pentru Relaţii Externe sau CFR – fondat în 1921 avea ca obiectiv principal studierea aspectelor internaţionale ale problemelor economice, politice, şi strategice americane.
b) Grupul Bildenberg – fondat în Europa în 1952 de Joseph Retinger. Organizaţia se dorea aparent o alianţă anticomunistă între guvernul american şi guvernele ţărilor din estul Europei. În fiecare an Grupul Bildenberg invită personalităţi din lumea politică, economică, americani şi europeni „pentru a discuta probleme mondiale presante”.
c) Comisia Trilaterală – este numită astfel după cele trei părţi ce intră în componenţa ei, America (de Nord), Europa, Japonia. Cea mai mare parte a membrilor Comisiei Trilaterale aparţin şi CFR, sau Institutului Regal pentru afaceri Internaţionale, ONU, Grupului Bildenberg sau Clubului de la Roma. Şi această instituţie (Comisia Trilaterală) au acelaşi obiectiv ca şi celelalte menţionate până acum, adică rezolvarea problemelor mondiale, particulare pentru cele trei regiuni controlate de membri săi.
Twentieth Century Ford fondată în 1919 de Edward E.Filene care a acordat societăţii fonduri uriaşe cu destinaţia „cercetării şi informării asupra problemelor economice şi sociale”. Este vorba de un institut de cercetare care ăşi desfăşoară propriile activităţi, iar apoi îşi distribuie rezultatele studiilor sale din sfera politică, socială şi economică . Sfera prin care noua ordine mondială încearcă să se impună este fără îndoială sfera economică, deoarece omul modern depinde în cea mai mare parte de aceasta. Dacă în trecut omul era în stare să producă singur cele necesare traiului, omul contemporan este lipsit de acestă posiblitate. Cei ce trăiesc în mediul urban (dar şi cei din mediul rural) sunt nevoiţi să procure cele necesare traiului din magazine, acolo unde produsele sunt controlate riguros. Deşi sfera economică este afectată în mod vizibil mai mult şi celelalte sfere ale preocupărilor umane resimt efectele globalizării. Accelerarea dinamicii economice şi tehnologice a promovat în Vest o schimbare esenţială prin transformarea societăţii industriale în societate informaţională şi economică. În partea de Est a Europei acest fenomen a dus la căderea comunismului precum şi la conturarea pronunţată a unor zone bogate şi sărace . Toate aceste aspecte duc la agravarea inegalităţilor economice şi la lărgirea prăpastiei existente deja între locuitorii pământului . Pe lângă aceste discriminări se adaugă şi una mai recentă „cea între infobogaţi şi infosăraci” care îi separă pe fericiţii posesori de calculatoare personale cu acces la internet de cei ce nu au aceste posibilităţi şi care devin imperative pentru noua societate ce se conturează. Lumea în curs de globalizare este aşadar rezultatul unei profunde mutaţii economice cu implicaţii grave ontologice şi spirituale. Să ne amintim că una din viziune fundamentale a gândirii New Age iniţiată de Jan Christiaan Smuts este viziunea holistă conform căreia lumea întreagă este un holon, o unitate aflată în permanentă interconexiune. Societatea globală aplică acest principiu în sfera economică şi astfel scopul economiei devine producerea şi acumularea monetară, totul reducându-se la valoarea de schimb. Banul (şi mai nou banul electronic) este operatorul absolut (vezi gândirea lui Giordano Bruno) mijloc şi finalitate absolută a proceselor economice, fluxurile financiare devenind esenţa economiei. În economia globală unde totul este gândit ca holos nu contează nici capitalul, nici munca, nici materia primă, nici oamenii ci relaţia lor optimă, gestionarea eficientă a informaţiei şi a resurselor după planuri bine puse la punct. Aminteam citându-l pe Ulrich Beck că intreprinderile globale nu mai au centru, ci se prezintă sub forma unor reţele răspândinte pe întreaga planetă şi asamblate exculsiv după logica productivităţii şi a profitului maxim (sunt preferate zonele unde mâna de lucru este ieftină; exemplul clar dat de România). Apar astfel imperii economice gigantice care datorită tehnicii de informaţii (internetul) pot să-şi deplaseze electronic capitalul în orice colţ al lumii. Modelul central al lumii devine piaţa informatizată care după legea cererii şi a ofertei converteşte totul (toate domeniile vieţii sociale) transformându-le în marfă. Această piaţă informatizată spre a putea fi eficientă este investită cu patru atribute principale: este planetară (adică acţionează la nivelul întregii planete), este permanentă şi imaterială. Apare un nou tip de totalitarism de natură economică a noilor regiuni globalitare în care piaţa guvernează iar statele doar administrează, nu mai controlează schimburile, fluxurile de bani, nu mai au putere de a se opune pieţelor şi băncilor. ,, Se produce o mutaţie clară a puterii spre economie, finanţe, tehnologie şi medii”. Concurenţa şi competitivitatea, adaptarea sau dispariţia sunt principiile fundamentale care transferă în economie şi social conceptele darwinismului. Se preconizează triumful eficienţei economice cu preţul distrugerii coeziunii sociale, a destrămării statelor şi naţiunilor şi fragmentării culturii. Lumea globalizată cucerită de mijloacele media (în special internetul şi televiziunea prin cablu care au rolul dezinformării şi al manipulării în sens brunian) este în stare de himnoză, trăind în acelaşi timp şi un dezastru educaţional şi cultural global toate menite să transforme persoana în trâmbiţatul homo novus new age-ist sau în homo economicus care trăieşte pentru producţie şi consum fiind golit de orice alt sens.
Pr Tudor Budeanu
