Fraţi creştini,
În fiecare an înainte cu o săptămână de Paşti ne amintim de momentul Intrării Domnului în Ierusalim.
În plin post, ziua de azi este o zi a bucuriei deoarece Învierea se apropie. Noi ca şi creştini ne bucurăm că Domnul în marea Sa dragoste merge la Ierusalim pentru asumarea jertfei pe cruce, ca noi să avem viaţă.
Bucurie era pentru cei mai mulţi dintre iudei care îl aclamau pe Domnul ca pe un rege. Aflăm din Sfânta Scriptură că mulţimile Îl aşteptau cu ramuri de finic în mâini şi aşterneau pe jos hainele lor prin locul pe unde va trece Fiul lui David. Aveau motive de bucurie, au văzut lucruri minunate în decursul celor trei ani de când Domnul era cu ei. Motivul pentru care mulţimile erau prezente în număr mare la Intrarea Domnului în Ierusalim era minunea învierii lui Lazăr ,,atunci mulţime mare de iudei au aflat că El este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci şi să-l vadă pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe Lazăr să-l omoare căci din pricina lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus”(In. 12,9,10,11)
Iudeii îl aşteptau pe Domnul Iisus Hristos ca pe un rege pământesc. Sperau că Cel ce poate dărui viaţă poate să fie un rege infailibil. Cine va putea sta împotriva iudeilor cu un astfel de conducător? Un OM capabil să înmulţească pâinile va aduce bunăstare imediată poporului. Deci vor avea şi ei pâine şi circ din belşug aşa cum aveau cotropitorii lor romani..
Ura faţă de romani a făcut pe unii să vadă în Hristos un eliberator politic şi militar, sperând refacerea regatului Israel la strălucirea pe care a avut-o în timpul regelui David. Alţi evrei aveau alte probleme; deţineau funcţii publice la care nu voiau să renunţe, aveau averi pe care nu doreau să le piardă dar mai ales nu doreau un conflict cu romanii, deci nu vedeau cu ochi buni venirea Domnului în Ierusalim, mai ales că lumea săracă din jur îl aclama nu numai ca pe un rege, ci ca pe Mesia deoarece strigau Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului şi Împăratul lui Israel.
Căpeteniile s-au adunat înainte de acest eveniment, imediat după învierea lui Lazăr şi au hotărât că este mai bine să moară un om pentru popor decât să piară tot poporul. Fără să ştie Caiafa, căruia îi aparţin aceste cuvinte, a proorocit că Iisus va muri pentru popor.
Conform tradiţiei, în această zi purtăm şi noi în mâinile noastre, asemenea iudeilor, ramuri verzi de salcie ca simbol a biruinţei vieţii asupra morţii şi ca o mărturie a credinţei noastre în înviere. Noi ştim că Domnul nostru este împăratul cerului şi împărăţia Lui nu are hotare şi că aici ne aşteaptă după cum a promis.
Pr. Tudor BUDEANU