VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI DIN CAPERNAUM (Marcu 2, 1-12)

Vindecarea slăbănogului din Capernaum este atât o dovadă a milei si a iubirii dumnezeieşti faţă de om, dar şi urmare a credinţei, a prieteniei şi solidarităţii umane faţă de suferinţele aproapelui. Marea parte a activităţii Sale Mântuitorul Şi-a desfăşurat-o în cetatea Capernaum, aflată pe malul nord-vestic al lacului Ghenizaret din Galileea.
Cuvintele Mântuitorului au atras mulţime de oameni care veneau să-L asculte. Evanghelistul Marcu ne relatează că, în timp ce Domnul Iisus Hristos se afla într-o casă şi învăţa mulţimea, au venit patru bărbaţi plini de credinţă care duceau pe o targă un slăbănog pentru a fi vindecat, dar pentru că odaia era plină de oameni l-au coborât pe acoperişul casei. Învăţătorul văzând credinţa celor patru, îi zise slăbănogului: ;,,Fiule, iertate îţi sunt ţie păcatele’’ (Marcu 2,5). Câţiva dintre cărturari, necunoscând că Cel care săvârşise minunea este Însuşi Domnul Iisus Hristos, cârtesc acuzându-L de blasfemie la adresa lui Dumnezeu, dar Domnul care le cunoştea gândurile le răspunse: „ce este mai uşor a spune slăbănogului: iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă” (Marcu 2,9).
Cei care au văzut minunea vindecării slăbănogului Îl slăveau pe Dumnezeu (Marcu 2,9). Din parabolă reiese importanţa credinţei puternice în Dumnezeu, a Cărui dragoste faţă de oameni e nemăsurată, iubirea şi grija faţă de aproapele şi puterea făcătoare de minuni a rugăciunii curate.
Pentru vindecarea bolilor trupeşti şi sufleteşti Domnul Iisus Hristos a instituit Sfânta Taină a Maslului, pentru că suferinţele sunt urmări ale păcatelor nemărturisite. Aşadar, fiecare dintre noi suntem datori să ne iubim şi să ne ajutăm aproapele, să ne rugăm pentru aceştia, pentru că binele făcut celor din jur aduc în inimă multă bucurie şi pace interioară, ne înalţă spre Dumnezeu.

Profesor: Anamaria COTUNA