Duminica a doua din post Vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mc. 2,1-12)

Fraţi creştini,

Duminica trecută prin Evanghelia citită am primit de la Mântuitorul nostru o promisiune, adevărat vă spun, de acum veţi vedea cerul deschizându-se, şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului (In. 1,51). Vom vedea pe parcursul întregului post prin minunile pe care le vom trăi, că cerurile s-au deschis cu adevărat pentru noi şi îngerii lui Dumnezeu sunt prezenţi în lume. Cei ce doresc să postească vor simţi că în încercările lor nu sunt singuri, ci alături de ei păşesc toţi cei ce au trăit în credinţă în toate timpurile. Postul deschide pentru noi poarta cerului.
Sfânta Evanghelie de azi ne relatează minunea vindecării slăbănogului din Capernaum. Patru prieteni se hotărăsc să ajute un tovarăş aflat în suferinţă. Au luat bolnavul pe sus şi prin acoperiş l-au lăsat înaintea Domnului, iar Domnul l-a vindecat. Boala lui era consecinţa păcatului, de aceea Domnul spune fiule iertate fie păcatele tale. Iertarea de păcate a atras şi vindecarea trupească. Astfel paraliticul s-a ridicat iar poporul uimit slăvea pe Dumnezeu zicând asemenea lucruri niciodată nu am văzut.
Nu toţi oamenii prezenţi la această întâmplare erau bucuroşi. Pe unii invidia nu-i lăsa să se bucure, ci căutau prilej să discrediteze activitatea Domnului. Tot la fel încearcă unii să discrediteze rânduiala postului spunând că este un efort zadarnic, ba mai mult ne putem chiar îmbolnăvi din această cauză. Celor ce au astfel de gânduri le putem spune că toţi sfinţii au fost postitori şi nici unii din ei nu s-au temut că postind se vor îmbolnăvi. Problema cea mai mare este că noi oamenii moderni obişnuim să gândim nu după voia lui Dumnezeu, ci după placul inimii noastre. Am devenit comozi de aceea postul nu mai are loc în viaţa multor creştini.
Evanghelia de azi ne învaţă cât de importantă este rugăciunea unora pentru alţii. Paraliticul nu-şi exprimă voinţa de a merge la Domnul, nici nu este întrebat dacă crede sau nu, ci pentru credinţa celor patru prieteni va fi vindecat. Avem buna tradiţie de a pomeni la slujbe pe apropiaţii noştri, atât vii cât şi morţi, ştiind că Domnul va asculta cererile noastre.
Să înmulţim rugăciunea în această perioadă a postului prin participarea la slujbele Bisericii, deoarece participarea la slujbe, postul, rugăciunea personală, sunt jertfă plăcută înaintea lui Dumnezeu şi fără jertfă nimeni nu se poate mântui.


Pr. Tudor BUDEANU