SLAVĂ ÎNTRU CEI DE SUS LUI DUMNEZEU

Fraţi creştini,
Acesta este cel mai minunat salut din partea cerului. Niciodată în decursul istoriei mântuirii noastre oamenii nu au auzit astfel de cuvinte. Bucurie mare în cer şi pe pământ, deoarece Dumnezeu cel mai înainte de veci se face om asemenea nouă. Moment unic în istorie, moment ce marchează istoria, astfel că noi creştinii ne numărăm anii vieţii, de la Naşterea lui Hristos. Dumnezeu intră în istoria omenirii asumând întreaga umanitate, cuprinzând în firea Sa omenească, întreaga omenire începând de la Adam. Noi, cei căzuţi din harul lui Dumnezeu am văzut Lumina cea adevărată, care venind în lume luminează pe tot omul (In 1,9).
Sfânta Evanghelie de la Matei şi Luca ne vorbeşte despre acest important eveniment arătând că Unul din Treime se face om, prin prezentarea celor două genealogii sau ,,cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David fiul lui Avraam”(Mt 1,1).
Ambele genealogii vor să arate că Iisus Hristos era Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Vorbind despre coborârea lui Dumnezeu la noi, Sfântul Evanghelist Luca menţionează alte date istorice importante cum ar fi recensământul din timpul lui Octavian Augustus împărat al Romei şi Quirinius guvernator al Siriei.
Aceste date ne ajută pentru a demonstra autenticitatea celor relatate de scriitorii biblici.
În timpul recensământului, o tânără familie porneşte la drum din Galileea spre Betleem, oraşul lui David, pentru a se supune poruncii cezarului. Iosif şi Fecioara Maria vor găsi un oraş foarte aglomerat din cauza evenimentelor menţionate. Maria era însărcinată şi urma să nască. Nu au găsit adăpost nicăieri, numai într-un staul pentru vite. Aici S-a născut Mântuitorul lumii, în liniştea nopţii, fără multă vâlvă în jurul Său. Au aflat de minunea Naşterii păstorii care erau cu turmele la păscut şi care au alergat să I se închine. Putem spune că la Naşterea Domnului a fost prezent în chip tainic întreg universul, staulul fiind pământul, alături de păstori şi animale, iar steaua minunată şi îngerii reprezentând cerul. Iată cerul şi pământul din nou alături într-un nou Eden, toate fiind bune ca la începutul creaţiei, deoarece pentru noi Naşterea lui Hristos este întoarcerea în rai, întoarcerea acasă.
Magii, înţelepţii de la răsărit vor căuta mult (doi ani) pe pruncul Iisus. Efortul lor va fi răsplătit, vor aduce daruri Pruncului, aur ce simbolizează regalitatea, iar tămâia şi smirna preoţia. Au înţeles că s-a născut Regele regilor, şi Cel ce este preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. (Ps 109,4; Evr 5,7). Au priceput această taină doar privind steaua minunată. Astăzi cunoaştem mult mai mult decât magii despre Domnul nostru şi totuşi nu suntem capabili să ne deschidem visteriile spre a aduce daruri Celui ce a venit pentru noi.
Crăciunul este o comemorare a darului. Ne amintim de darul lui Dumnezeu pentru noi şi încercăm să dăruim şi noi câte ceva cu speranţa că Domnul nostru va privi cu bucurie spre noi. Darul făcut cu drag, ajunge mereu unde trebuie şi ne ajută să împlinim salutul minunat: pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Tuturor fraţilor, Crăciun fericit!

Pr. Tudor BUDEANU