„DOAMNE, SCAPĂ-MĂ” (Mt. 14, 30)

Fraţi creştini,

Suntem în Duminica a IX-a după Rusalii, iar Sfânta Evanghelie de azi, continuă textul din Duminica a VIII a. După minunea înmulţirii pâinilor şi săturarea mulţimii mari de oameni, Domnul „i-a silit îndată pe ucenici, să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt” (Mt 14,22). Domnul era supărat pe ucenici, altfel nu-i silea să urce în corabie. Era supărat pentru că ucenicii deşi au fost prezenţi la minunea înmulţirii pâinilor, totuşi nu au înţeles nimic din ceea ce au trăit acolo. Pâine din cer au mai mâncat evreii în pustiu ştiind precis de unde vine hrana. Acum s-au săturat fără ca cineva să se mire de ceea ce s-a întâmplat. Au primit din nou pâine din cer, iar dacă Domnul a făcut acest dar înseamnă că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu. Oamenii au trăit această minune ca pe ceva firesc fără să pună întrebări, de unde vine pâinea, peştii, de unde atâta abundenţă într-un loc pustiu unde nu era nimic. La alte minuni oamenii exclamau, se bucurau, vorbeau despre lucrurile minunate pe care le-au trăit. De această dată, nimic. Măcar ucenicii trebuiau să priceapă ce s-a întâmplat, dar şi ei erau amorţiţi. Atunci Domnul hotărăşte să facă pentru ei o minune specială. Au urcat ucenicii în corabie, iar Domnul a rămas să trimită mulţimile la casa lor, apoi S-a retras ca să se roage singur. Corabia ucenicilor, din cauza furtunii s-a îndepărtat de ţărm. Târziu în noapte Domnul vine la ei mergând pe apă, iar ucenicii de teamă au strigat. Credeau că văd o nălucă. Domnul le spune îndrăzniţi Eu sunt, nu vă temeţi. Petru cere să vină şi el pe apă, iar Domnul îl cheamă. Alături de El, Petru merge pe apă ca pe uscat, dar teama îl face să se scufunde. Domnul însă era acolo şi răspunde strigătului disperat Doamne scapă-mă. După această minune ucenicii vor exclama cu adevărat Tu eşti Fiul Lui Dumnezeu.
A fost nevoie de o minune specială pentru ucenici să recunoască ceea ce orbii au cunoscut acum două duminici, deoarece întotdeauna atunci când noi suntem în cauză ne doare mai tare. Oricât de mare ar fi necazul, oricât de nerezolvat ar fi un caz, trebuie să ştim un singur lucru, Hristos este acolo cu noi, iar la strigătul scapă-mă, El va veni în ajutorul nostru. Petru se afunda atunci, dar după Înviere a făcut şi el minunile pe care le făcuse Domnul. Nu se mai temea de moarte pentru că ştia că de acum moartea este învinsă. De aceea din ucenici temători, după Înviere apostolii, plini de curaj, au dus mai departe învăţătura, despre lumea minunată a lui Dumnezeu din care noi creştinii facem parte.


Pr. Tudor BUDEANU