VINDECAREA DEMONIZAŢILOR DIN ŢINUTUL GADAREI

Fraţi creştini,

Duminica de azi a V-a de la Rusalii, aduce în atenţia noastră momentul în care Domnul trece în ţinutul Gadarei şi întâlnirea Lui cu doi demonizaţi.
Cei doi demonizaţi locuiau în morminte şi erau atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă prin acele locuri. Fiind stăpâniţi de diavoli erau foarte agresivi şi nimic nu-i putea potoli. Textele paralele (din celelalte Evanghelii) menţionează că uneori erau prinşi şi legaţi cu lanţuri şi obezi, dar ei le sfărâmau, fiind mânaţi de diavoli în pustie. Demonizarea este starea în care libertatea omului este deplin controlată de diavol, el nu mai face ce vrea, ci ceea ce vor diavolii. Diavolii, deşi nu respectă dreptul la libertate a fiecărui om, fac apel la acest drept în momentul în care îl văd pe Domnul. Ei ştiau foarte bine cu cine stau de vorbă şi cunoşteau că va veni timpul osândirii lor, dar acest timp nu a sosit încă. Ei cereau să li se respecte dreptul ,,ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti” (Mt. 8, 29) strigau demonii, deoarece nu doar un demon a pus stăpânire pe acei oameni, ci o întreagă legiune. Pentru vindecarea celor doi oameni Domnul a îngăduit demonilor să intre în turma porcilor, turmă ce a pierit apoi în adâncul mării. Valoarea unei vieţi libere este inestimabilă, iar turma pierdută în adâncul mării era plata păcatului pentru locuitorii cetăţii, care cunoşteau bine legea lui Moise ce interzicea consumul cărnii de porc pentru israeliţi, dar banul se dovedeşte mai tare ca legea; nu consumăm noi dar vindem pentru alţii, considerând că aşa suntem împlinitori ai legii.
Deşi au rămas uimiţi de această minune, cei din Gadara vor ruga pe Domnul să plece de la ei; paguba produsă era prea mare, atât material cât şi spiritual, deoarece prezenţa Domnului acolo le amintea mereu de păcat, iar acest lucru era incomod pentru afacerile lor. Domnul pleacă de la ei, le ascultă rugămintea pentru că El rămâne numai acolo unde este chemat şi intră numai acolo unde i se deschide. Minunea vindecării demonizaţilor ne arată că lumea, deşi încercată adeseori de ispite, nu este sub stăpânirea diavolului. El are o putere relativă, îngăduită de Dumnezeu pentru întărirea noastră, deoarece nu există virtute dacă nu există luptă împotriva păcatului.
Omul modern de azi cade în două extreme la fel de periculoase; fie nu crede în existenţa diavolului, ceea ce diavolul doreşte cel mai mult, pentru că atunci poate să facă orice voieşte, fie acordă o prea mare importanţă diavolului alergând pentru cele mai mici probleme la dezlegări, considerând că diavolul este responsabil pentru orice faptă. Trebuie să ştim că diavolul sugerează păcatul, ne incită la săvârşirea lui, dar nu ne poate obliga, deoarece noi suntem liberi şi responsabili de faptele noastre. La judecata finală vor fi judecaţi şi diavolii, dar până atunci mai au iluzia puterii, iar noi tainele Bisericii prin care diavolul şi amăgirea lui sunt învinse.


Pr. Tudor BUDEANU