MILUEŞTE-NE PE NOI FIUL LUI DAVID

Ne aflăm în duminica a şaptea de la Rusalii, duminică în care se citeşte în cadrul Sfintei Liturghii Sfânta Evanghelie de la Matei 7, 25-35 ce relatează întâlnirea dintre doi orbi şi Domnul nostru Iisus Hristos. Remarcabil este modul de adresare a celor doi orbi care deşi nu puteau vedea, recunosc prin darul lui Dumnezeu pe Cel ce este şi poate dărui lumină, numindu-l Fiul lui David. Ştiau orbii cei fără de carte că acest nume este atribuit în Vechiul Testament lui Mesia, dar mai ales au fost în stare ei cei ce erau plasaţi la marginea societăţii, să identifice ca Fiu a lui David pe Domnul Iisus Hristos, fiind astfel printre primii mărturisitori ai mesianităţii sale. Este remarcabilă şi credinţa celor doi orbi, care fiind întrebaţi de Domnul dacă cred că poate să le dăruiască vederea au răspuns da Doamne.
Pentru a înţelege mai bine acest episod trebuie să menţionăm că ne aflăm în Capernaum, cetate în care Domnul a făcut cele mai multe minuni, cetate unde era mereu primit cu bucurie, deoarece oamenii aşteptau să se vindece de durerile lor, însă vindecaţi uitau să se mai întrebe de unde a venit vindecarea. Pentru locuitorii din Capernaum minunea a devenit ceva obişnuit, ceva ce li se cuvenea de drept, de aceea Domnul este recunoscut ca Mesia de orbi, de sutaşul roman, de oameni desconsideraţi de lumea bună, dar cu ochii sufletului extrem de exersat în vederea celor mai presus de cuget. Pentru ei ordinea firească este alta, deoarece ei trăiesc în altă lume, lumea lui Dumnezeu unde contemplarea slavei divine aduce o altă înţelepciune ce întrece ştiinţa cărturarilor, care după ce vor vedea minunea vindecării orbilor şi a bărbatului mut vor răspunde după priceperea lor cu domnul demonilor îi scoate pe demoni atât au reuşit să înţeleagă ei, şi cam aceasta este distanţa dintre oamenii ce trăiesc în lumea lui Dumnezeu şi restul, unii văd prin minuni pe Fiul lui David alţii ce se credeau deştepţi pe un şaman ce lucrează cu putere demonică. Oare cât de clar vedem noi astăzi lucrurile din jurul nostru şi cât de mult recunoaştem minunile cu care Dumnezeu a împodobit creaţia? Suntem în stare să mărturisim adevărul revelat? Pentru că dacă vom răspunde da Doamne, ca orbii de azi vom avea multă bătaie de cap; cum vom armoniza ştiinţa cu cuvintele Sfintei Scripturi, ce vom crede că lumea este creaţia lui Dumnezeu, sau rezultatul evoluţiei, că omul este cununa creaţiei sau o maimuţa evoluată? Vom fi în stare să mărturisim corect credinţa noastră cu riscul de a fi ridiculizaţi, sau ne vom crede deştepţi făcând afirmaţii frumoase pentru încântarea unora, asemănându-ne cărturarilor din evanghelia de azi. Dificil răspuns, deoarece va trebui să revizuim toată învăţătura pe care am agonisit-o, şi care în mare parte se va dovedi incorectă, vom fi catalogaţi de cei din jur ca deplasaţi, dar ce contează, vom fi în lumea lui Dumnezeu unde pământul este în centrul universului, unde lumea a fost creată în şase zile, nu în miliarde de ani, unde omul este rege a creaţiei şi nu sclav, unde Fiul lui Dumnezeu se întrupează şi moare pentru noi, unde suntem chemaţi să ajungem la asemănare cu Dumnezeu şi nu cu alte modele oferite de media. Depinde de noi ce lume alegem, unde vrem să trăim, pentru că alegerea este a noastră şi cred din suflet că este bine pentru noi să fim orbi şi surzi pentru lume şi văzători pentru cele ale lui Dumnezeu.
Preot TUDOR Budeanu