Cred că titlul acestui articol era mai potrivit să fie „Profeţi ai neamului românesc – Ioan Ianolide”. Ar putea surprinde un asemenea titlu, pentru că din neamul nostru drag românesc nu s-au prea ridicat profeţi, şi dacă asta cumva s-a întâmplat, a fost cu siguranţă demult. Nu prea ne vine a crede, că din neamul nostru cineva, mai ales în ultima vreme, s-a putut ridica la un asemenea „nivel”, din condiţia sufletească precară în care ne aflăm.
Dar, în ultima vreme, mai exact în urmă cu vreo 25 de ani, respira împreună cu noi din aerul României un om deosebit, care după o viaţă petrecută în mari încercări sufleteşti şi trupeşti, în temniţele comuniste, suferind pentru dreapta credinţă în Hristos, a primit de la Dumnezeu darul profeţiei.
Profeţiile lui s-au adunat într-un manuscris, care după mai multe peripeţii, au ajuns să fie publicate în anul 2009, luna aprilie, de către editura Bonifaciu, din Bucureşti, într-o carte care poartă titlul „Deţinutul profet”. Lucrarea, structurată în trei părţi, poartă această marcă a persoanei a treia: Tristeţile unui deţinut, Profeţiile unui deţinut, Spovedania unui deţinut, cuvântul „deţinut” având aici rolul de a pune haina smereniei desăvârşite pe chipul profetului care se desfăşoară sub ochii noştri. Toate paginile se află sub incidenţa sincerităţii absolute, fiindcă frazele ţâşnesc din mărturisire, făcută cu iubire, în faţa morţii iminente. E un poem existenţial care stoarce lacrimi cititorului. Unele rostiri iau forma poeziei sau a îndelungii interogaţii. Deţinutul, deşi liber de mulţi ani de temniţa fizică, încorsetat însă de temniţa socială şi morală, liber cu duhul în Hristos, este trist fiindcă, văzând mai departe, în timp, ştie că evenimentele care se anunţă sunt sumbre, ba chiar devastatoare pentru omenire. Chiar dacă „într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată” (lucru împlinit sub ochii noştri!), profetul „este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale, fără oponenţi şi fără precedent. Din punct de vedere antihristic, comunismul ateu şi-a îndeplinit misiunea şi nu mai este necesar, deci poate să dispară spre a transmite puterea sa unei noi forţe apocaliptice”. Este adevărat? Acest transfer s-a făcut iar „forţa apocaliptică” îşi înmulţeşte acum instrumentele şi mijloace impunerii „tiraniei mondiale fără oponenţi”.
Cu un sfert de secol în urmă, deţinutul profet ne avertiza asupra cumplitelor pericole care dospeau deja în viitor: „Statul… va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor, va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie. De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării”. De unde ştia el de ingineria genetică? De manipularea soft a conştiinţelor? De reţeaua tehnologică globală, dominatoare şi tiranică? De la Duhul Sfânt. Dumnezeu a avut şi are grijă să ne prevină, prin aleşii Săi, asupra pericolelor care ne pândesc. De ce vin, de ce au şi venit aceste rele asupra lumii? „Păcatul organizat, legalizat şi guvernamental preia toată gravitatea păcatului personal şi-i adaugă orizont larg, tinzând să corupă şi să piardă lumea toată. Suferinţele cele mai cumplite ale lumii sunt cele comunitar-politice şi atrag şi cele mai grave pedepse”. Parcă ne vorbeşte un sfânt părinte din Pateric, parcă ne sfătuieşte Părintele Paisie Aghioritul. Din păcatele noastre îşi trage puterea Antihristul şi toată tirania globalistă care se impune. Profetul înduhovnicit în temniţele comuniste ne oferă şi soluţia: „Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor. De câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt”. Asta a făcut el şi s-a salvat. Noi să facem bine măcar a citi mesajele trimise de Dumnezeu prin el, a medita cu responsabilitate la mântuirea noastră şi a lua hotărârea cea bună.
MARIAN Măgureanu
