Istorie în trei minute

Zi însorită de primăvară. Cu un pic de tristeţe am părăsit minunatul tărâm al Munţilor Alpi, aflat undeva la zona de graniţă dintre Germania şi Austria. Tristeţea noastră se îmbină însă cu bucuria că ne întoarcem acasă, în România. Pe drum, la circa 15 km distanţă de Bad Tölz, în direcţia Miesbach, pe partea stângă, am zărit un cimitir, care ne-a invitat parcă, să-i trecem pragul. Am acceptat invitaţia, din curiozitate, dar şi din dorinţa de a vedea un cimitir german, care presupuneam că datează din timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Eram interesaţi să vedem cum îi cinstesc nemţii pe cei care odihnesc acolo, pe cei care au murit pentru ei.
Ne apropiem de intrare şi nu mică ne-a fost mirarea când am citit pe poartă în limba engleză: Durnbach War Cemetery 1939 – 1945. „De ce or fi scris nemţii numele cimitirului în limba engleză?”, ne-am întrebat.
Răspunsul urma să-l aflăm imediat, de la un domn foarte jovial, care s-a apropiat de noi şi cu mult calm ne-a povestit un pic despre cimitir. Acesta aparţine britanicilor şi în el odihnesc 2960 de foşti soldaţi, în special din forţele aeriene britanice. Naţiile lor sunt diferite, de la englezi la australieni, de la indieni la sud-africani. Mai odihnesc aici şi foşti agenţi secreţi ai serviciilor secrete britanice şi israeliene. Am aflat că tot aici odihnesc şi membrii unui comando, care urma să-l asasineze pe Adolf Hitler, dar care a eşuat, avionul în care erau aceştia prăbuşindu-se în Munţii Alpi. Mai impresionant decât toate aceste informaţii a fost să vedem cu cât entuziasm şi respect ne povestea interlocutorul nostru, de origine sud-africană, despre faptele de eroism ale celor care se odihneau acolo. Cu mândrie ne-a arătat mormintele soldaţilor sud-africani, care au murit pentru cauza britanică. Este de remarcat faptul că, deşi e sud-african, acest om se îngrijeşte de toate mormintele aflate acolo, aducând mereu un pios omagiu celor care au murit pentru el şi nu numai. Şi mai trebuie remarcat ceva: toate cheltuielile cimitirului sunt suportate de către britanici, în colaborare cu ţările care au soldaţi îngropaţi acolo.
Veţi putea spune, că vi se pare normal ca o ţară să se îngrijească de mormintele eroilor ei, chiar dacă acestea se găsesc în afara graniţelor ei. Aşa mi se pare şi mie, numai că am aflat, cu regret că noi, românii, nu prea facem aşa.
În Spania, aproape de Madrid, la Majadahonda, se află un monument ridicat pentru a cinsti jertfa a doi mari români, iubitori de Hristos şi de ţară, care în 1937 au murit pe pământ spaniol în lupta anti-comunistă. Ei se numesc Ion Moţa şi Vasile Marin, nume pe care noi nu le prea cunoaştem. Dacă le-am cunoaşte şi am şti cu adevărat cine sunt ei, cu primul avion am zbura spre Madrid, ne-am închina la monumentul lor şi în mare vitează am trece la curăţirea acestui monument care zace într-o mizerie de nedescris.
Monumentul a cunoscut totuşi vremuri mai bune, atunci când românii nu erau atât de preocupaţi de cele materiale. Mai aveau timp şi de comemorarea celor care au murit pentru Hristos şi ţară. MARIAN MĂGUREANU