CUM VĂD EU LA DOUĂZECI DE ANI FAMILIA CREŞTINĂ

Deoarece ne aflăm într-o duminică închinată tuturor sfinţilor am dorit să aduc în atenţia cititorilor noştri o modalitate de a trăi în sfinţenie într-un cadru deosebit, familia creştină. Am ales familia creştină ca şi cale spre sfinţenie deoarece este calea cea mai potrivită pentru noi dar şi cea mai grea. Nu este uşor să trăieşti în căsătorie dar nimeni nu a spus că mântuirea e uşoară. Este nevoie de efort din partea ambilor soţi pentru ca familia să devina biserică mică unde să locuiască harul lui Dumnezeu. Familia este grav lovită în acest veac de comoditatea noastră, de concubinaj, de libertinaj astfel încât puţini se mai căsătoresc preferând concubinajul, iar din puţinele căsătorii, doar câteva pot fi numite cu adevărat fericite şi acestea sunt familii în care Dumnezeu este lăsat să lucreze.
După învăţătura bisericii noastre familia creştină nu este numai o simplă unire dintre bărbat şi femeie bazată pe dragoste spre dăinuirea neamului omenesc, ci şi o şcoală a Duhului Sfânt, prin care soţul, soţia şi copiii vor creşte împreună pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Familia creştină este icoană a iubirii treimice, deoarece aşa cum Dumnezeu este unul în fiinţă dar întreit în persoană, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, aşa şi în familia creştină părinţii se regăsesc în copiii lor, făcând ca familia să fie una. Sfântul apostol Pavel ne spune că unitatea dintre soţ şi soţie este asemenea legăturii dintre Iisus Hristos şi Biserică, pentru că Iisus Hristos este capul Bisericii, Mirele ei, iar Biserica este mireasa.
Familia este chemată la trăirea unei vieţi curate prin harul lui Dumnezeu primit în cadrul Tainei Căsătoriei, har ce ne ajută să putem fi capabili de dragoste jertfitoare asemenea mucenicilor, soţii fiind chemaţi să rămână alături până la sfârşitul vieţii credincioşi unul faţă de altul şi amândoi faţă de Dumnezeu, fiind convinşi că vor fi împreună şi dincolo, în viaţa cea veşnică. Familia trebuie să fie durabilă, deci să fie clădită pe stâncă, iar soţii sunt chemaţi să treacă împreună prin toate încercările vieţii, indiferent dacă vor fi boli şi necaz sau bucurii. Eşecul şi succesul vor fi asumate cu aceeaşi dragoste şi credinţă, pentru că noi credem că toate vin de la Dumnezeu. Cred că nimic nu e mai frumos decât o familie care a ajuns să treacă peste toate provocările vieţii, privind după promisiunea lui Dumnezeu, pe copiii şi nepoţii lor. Trebuie să ne pregătim pentru momentul căsătoriei cu toată seriozitatea şi să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să găsim soţii şi soţi credincioşi spre a putea întemeia familii adevărate.


Student teolog SANDU COSTIN