Vindecarea
slăbănogului din Capernaum
(Mc 2, 1-12)
Fraţi creştini
Duminica trecută prin Evanghelia citită am primit
de la Mântuitorul nostru o promisiune,adevărat
vă spun,de acum veţi vedea cerul deschizându-se,şi pe îngerii lui Dumnezeu
suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului(In1,51).Vom vedea pe parcursul
întregului post prin minunile pe care le vom trăi, că cerurile s-au deschis cu
adevărat pentru noi şi îngerii lui Dumnezeu sunt prezenţi în lume. Cei ce
doresc să postească vor simţi că în încercările lor nu sunt singuri, ci alături
de ei păşesc toţi cei ce au trăit în credinţă în toate timpurile. Postul
deschide pentru noi poarta cerului.
Sfînta Evanghelie de azi ne relatează minunea
vindecării slăbănogului din Capernaum. Patru prieteni se hotăresc să ajute un
tovarăş aflat în suferinţă. Au luat bolnavul pe sus şi prin acoperiş l-au lăsat
înaintea Domnului, iar Domnul l-a vindecat. Boala lui era consecinţa păcatului,
de aceea Domnul spune fiule iertate fie
păcatele tale. Iertarea de păcate a atras şi vindecarea trupească. Astfel
paraliticul s-a ridicat iar poporul uimit slăvea pe Dumnezeu zicând asemenea lucruri niciodată nu am văzut.
Nu toţi oamenii prezenţi la această întâmplare
erau bucuroşi. Pe unii invidia nu-i lăsa să se bucure, ci căutau prilej să
discrediteze activitatea Domnului. Tot la fel încearcă unii să discrediteze
rânduiala postului spunând că este un efort zadarnic, ba mai mult ne putem
chiar îmbolnăvi din această cauză. Celor ce au astfel de gânduri le putem spune
că toţi sfinţii au fost postitori şi nici unii din ei nu s-au temut că postind
se vor îmbolnăvi. Problema cea mai mare este că noi oamenii moderni obişnuim să
gândim nu după voia lui Dumnezeu, ci după placul inimii noastre. Am devenit
comozi, de aceea postul nu mai are loc în viaţa noastră.
Evanghelia de azi ne învaţă cât de importantă este
rugăciunea unora pentru alţii. Paraliticul nu-şi exprimă voinţa de a merge la
Domnul, nici nu este întrebat dacă crede sau nu, ci pentru credinţa celor patru
prieteni va fi vindecat. Avem buna tradiţie de a pomeni la slujbe pe apropiaţii
noştri, atât vii cît şi morţi ştiind că Domnul va asculta cererile noastre.
Duminica a II-a a Sfântului şi Marelui Post se numeste şi Duminica Sfantului
Grigorie Palama, înca din anul 1368, când Sfântul Grigorie Palama a fost
canonizat . Unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe,
Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) s-a nevoit ca monah la Muntele Athos, în
părtile în care se afla acum Schitul românesc Prodromu, iar mai târziu a ajuns
Arhiepiscop al Tesalonicului. El învata pe toti adevarul că sfintii
mult-rugatori şi smeriti, pot vedea înca din viata aceasta pământească slava
sau lumina Împărăţiei cerurilor, care este lumina necreată şi veşnică. Această
lumină s-a arătat Sfinţilor Apostoli Petru, Iacov şi Ioan în momentul
Schimbării la Faţă a Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (cf.
Matei 17, 1-9; Marcu 9, 1-9; Luca 9, 27-36), ea fiind harul Preasfintei Treimi
împărtăşit îngerilor şi sfinţilor, ca lumină, pace si bucurie. Învatatura
Sfântului Grigorie Palama bazata pe Sfânta Scriptură, pe scrierile şi
experienta Sfinţilor Bisericii este o nota specifică Ortodoxiei, apărată
puternic de curentul isihast din secolul al XIV-lea împotriva teologiei
raţionaliste şi reducţioniste. Biserica a rânduit ca în a doua duminică din
Sfântul şi Marele Post să fie pomenit Sfântul Grigorie Palama şi pentru a ne
arăta că dreapta credinţă pe care am prăznuit-o în mod deosebit în
duminica anterioara (Duminica Ortodoxiei) nu este o credinţă teoretică,
ci este credinta prin care credinciosul ortodox primeşte lumina slavei
dumnezeieşti şi viaţa veşnică.
Să înmulţim rugăciunea în această perioadă a
postului prin participarea la slujbele Bisericii, deoarece participarea la
slujbe, postul, rugăciunea personală, sunt jertfă plăcută înaintea lui Dumnezeu
şi fără jertfă nimeni nu se poate mântui
Preot Tudor BUDEANU