Duminica de azi ne aminteşte în mod firesc de evenimentele ce au urmat după
Rusalii, adică despre lucrarea Duhului Sfânt în lume prin care ucenicii Domnului au reuşit să
realizeze în viaţa lor idealul creştin, adică sfinţenia. Biserica lui Hristos a
trecut prin multe încercări în decursul istoriei, reuşind să ajungă la
biruinţă prin puterea ei mărturisitoare.
Despre mărturisirea credinţei în Hristos ne vorbeşte Evanghelia de azi
aducând în atenţia noastră modelul oferit de sfinţii noştri care au rămas
fideli Mântuitorului cu preţul vieţii lor. Textul de azi combină câteva versete
din trei capitole de la
Evanghelia după Matei spre a ilustra mai bine necesitatea
mărturisirii.
“Oricine va mărturisi pentru Mine
înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care
este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă
voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am
venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci
am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra
sa. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic
de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine. şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic
de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am
urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi ? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi
cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul
slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel. şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau
surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele
Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. şi mulţi dintâi vor fi
pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi .
Vorbind despre necesitatea mărturisirii credinţei înaintea oamenilor
Părintele Ilie Cleopa spunea: ,,Dar, de ce e
nevoie de mărturisire ca să te poţi face sfânt? Sau de ce trebuie să fii drept
ca să te mântuieşti? De ce e nevoie să-L mărturisim pe Hristos? Iată de ce. Omul
nu-i numai o fiinţă de lut, fără suflet. Omul are două părţi, are o parte
văzută şi una nevăzută. Dar acestea se unesc într-un singur ipostas, aşa se
cheamă omul întreg, alcătuit din trup şi din suflet. şi nu-i drept ce zic unii:
e de ajuns să cred în inima mea în Dumnezeu, dar de mărturisit aceasta în faţa
tuturor nu-i nevoie. Aceştia se înşeală. În ziua Judecăţii, chiar cuvintele
Evangheliei de astăzi vor mustra pe toţi aceia care socotesc că-i de ajuns să
creadă în taină, fără să mărturisească, atunci când e nevoie, pe Hristos.
Căci spune marele apostol Pavel: „Cu inima să
credeţi spre dreptate şi cu gura să mărturisiţi spre mântuire” (Fapte 8, 37;
Romani 10, 9-10). Deci, când credem în Hristos înlăuntru, negreşit trebuie să-l
mărturisim şi în afară. Să audă şi alţii mărturisirea noastră şi să vadă şi alţii
faptele noastre. Căci a spus Domnul în Evanghelie: „Aşa să lumineze lumina
voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele bune, să slăvească
pe Tatăl vostru Cel din cer” (Matei 5, 16).
Preot Tudor BUDEANU