Hristos a înviat,
Fraţi creştini, ne aflăm astăzi în duminica a treia de la Înviere, duminică în care credinţa noastră în Învierea Domnului va fi din nou întărită. Dacă în a doua duminică sfântul apostol Toma este chemat să pipăie rănile Domnului pentru a se convinge de realitatea învierii, astăzi avem mărturia învierii din partea unor femei deosebite ce au fost mereu alături de Domnul, chiar şi atunci când de teama morţii apostolii au fugit. Textul Evangheliei de azi mărturiseşte devotamentul prietenilor Mântuitorului, a lui Iosif cel „cu bun chip”sau Iosif cel frumos (cunoscut mai ales cu numele de Iosif din Arimatea) şi ale unor femei curajoase „Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau” Marcu 15, 43-47; 16, 1-8
Sfintele Evanghelii ne mărturisesc că aceste femei credincioase, au stat lângă crucea Domnului, (In 19, 26) iar apoi au fost prezente la punerea Domnului în mormânt (Mc 15, 47). Numele lor este redat în câteva locuri, astfel este menţionată Maria Magdalena, Maria lui Iosie (numită cealaltă Marie, sau Maria mama lui Iacob) şi Salomeea, dar numărul uceniţelor era cu siguranţă mai mare. Sfântul Evanghelist Luca le numeşte simplu femei, (Lc23, 55:24, 1) iar în versetul 10 din capitolul 24 le menţionează cu numele pe Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele (Lc 24, 11). Aceste femei au dorit să continue ritualul de înmormântare pe care nu au reuşit să-l ducă la bun sfârşit, deoarece Domnul a fost înmormântat vineri în grabă. Au pregătit miruri şi învingând din nou teama, au pornit dis de dimineaţă pe când răsărea soarele să ungă trupul Domnului cu miresme. Au fost foarte mirate atunci când au văzut că piatra de la uşa mormântului ce era foarte grea, şi pe care ele nu o puteau muta era prăvălită. Sfântul Evanghelist Matei ne relatează că îngerul Domnului a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi stând deasupra ei a vestit femeilor Învierea. De teama lui soldaţii au căzut cu faţa la pământ şi s-au făcut ca morţi. Primele cuvinte adresate femeilor au fost nu vă temeţi Hristos a Înviat din morţi iar teama de moarte a fost risipită. Devotamentul femeilor a fost răsplătit, ele fiind primele martore a unui fapt unic, Învierea. Au fost primele care au văzut pe Domnul înviat (Mt 28, 9), primind salutul bucuriei pascale bucuraţi-vă! Iar ele au adus bucuria învierii tuturor.
Femeile mironosiţe rămân peste veacuri exemplu de curaj şi devotament. Curajul lor a fost urmat apoi de alte femei minunate din biserica noastră care au reuşit cu trudă să-şi crească copiii în credinţă şi să încununeze calendarele noastre cu nume de cinste. Întrebarea lor firească despre cine le va prăvăli piatra mormântului, a primit răspuns, Domnul este mereu acolo unde e greu, iar povara noastră este ridicată, încât putem spune cu bucurie şi curaj din inimile noastre Hristos a Înviat. Adevărat a Înviat. Prin mărturia acestor femei mulţi au crezut în Înviere, şi noi credem rostind salutul nostru creştin Hristos a înviat!
