Duminica lui Zaheu
(a 32-a de la Rusalii)

Fraţi creştini,
Evanghelia de azi ne aminteşte de o remarcabilă întâlnire dintre un vameş şi Domnul Iisus Hristos.Textul evanghelic ne menţionează următoarele;

,,Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut" (Lc 9,1-10)
La prima lectură a textului Zaheu pare un om fericit. Avea o funcţie importantă, fiind mai marele vameşilor, funcţie ce atrăgea atât ura, cât şi respectul impus de influenţa pe care o avea. Fără exagerare cred că mulţi tineri de azi visează ceva asemănător. În cazul lui Zaheu şi a multor oameni influenţi, nu bogăţia era conta, ci puterea sau mai bine zis exercitarea puterii. De aceea cuvintele rostite ulterior “dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit” au avut puterea de a aduce mântuire casei lui. Zaheu s-a eliberat de povara acelui blestem, a omului ce poate să facă ce vrea. Zaheu nu era fericit, deşi toate aparenţele indicau altceva. Auzise de acest Iisus, auzise de minunile Lui, ştia că toată lumea vorbeşte de El, ştia că mii de oameni îl căută, era curios... Vroia să afle şi el ce găsesc oamenii la acest Iisus, voia să se bucure şi el în lumina Lui. Şi fiind mic de statură. fiind prea mic ca să simtă cele duhovniceşti, fiind prea încurcat cu cele ale lumii, neputând să vadă pe Dumnezeu de mulţimea patimilor sale, se urcă într-un copac, şi-L aşteaptă cu drag pe Cel dorit. Este extraordinar acest urcuş a lui Zaheu, deoarece în momentul în care începe să se caţere în copac, începe să urce duhovniceşte. Este primul efort făcut pentru cunoaşterea lui Dumnezeu. Un efort care putea atrage dispreţul lumii. Dar pentru noul Zaheu lumea nu mai conta, se caţără în copac asemenea unui copil fără să-i pese de cei din jur. Doar atât vroia, să-L vadă pe Iisus, nu îndrăznea mai mult, nu cerea mai mult, de fapt nu se aştepta la mai mult. Domnul Hristos care cunoaşte gândurile şi sufletul fiecăruia, care ştie de mai înainte şi cele negândite şi cele nefăcute de noi îi face o mare surpriză lui Zaheu. Iisus Hristos întâmpină imediat această dorinţă de schimbare, se bucură că de bună voie Zaheu caută altceva decât păcatul, şi atunci, ajungând în dreptul lui îi zice: "Zahee, coboară-te degrabă căci astăzi în casa ta trebuie să rămân."
Zaheu cere un deget, iar Dumnezeu îi dă toată mâna. Dumnezeu de atât timp stătea la uşa sufletului şi bătea şi în sfârşit Zaheu deschide, îl primeşte pe Hristos în casă şi-n suflet. “Zaheu coboară degrab şi-L primeşte bucurându-se” mărturiseşte că a greşit, recunoaşte că a nedreptăţit şi dă tuturor, chiar mai mult decât le luase. Îl avea pe Dumnezeu, nu mai avea nevoie de nimic, primise mult mai mult decât se aştepta, gusta poate prima oară în viaţa lui harul lui Dumnezeu, adevărata bogăţie, trăia veşnicia împreună cu Hristos....Acestă bucurie a descoperii adevărului, este dăruită tuturor creştinilor ce doresc prin efort personal şi harul lui Dumnezeu să devină mlădiţe vii în trupul lui Hristos. Să avem parte toţi de bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu şi de pacea care covârşeşte toată mintea.

Pr. Tudor BUDEANU