Au trecut 80 de ani de la trecerea la cele veşnice a profesorului Nicolae Paulescu,ilustru om de ştiinţă şi mare român.Este regretabil că opera lui nu este cunoscută publicului larg,că numele lui nu este cunoscut de cei mai mulţi dintre tineri.Paulescu merită un loc deosebit în istoria noastră nu mumai pentru erudiţia sa, ci şi pentru calitatea vieţii sale,a exemplului unei vieţuiri creştine autentice.
Nichifor Crainic, titularul catedrei de Mistică de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti a descris astfel sfârsitul savantului: “A trait ca un ascet ortodox şi a murit in paradisiaca seninatate sufleteasca, primind Sfintele Taine din mâna părintelui Ghiţa de la biserica lui parohiala din Bucuresti, cu hramul Sfântul Mina. Viata lui a fost viaţa aproape ireprosabila a sfinţilor. Ce pilda covârsitoare de naţionalism creştin ne-a lăsat omul acesta, care işi ingenunchia geniul si imensa-i ştiinta in faţa Sfântului Potir, care a dorit ca ramasitele lui pamantesti sa fie infăsurate in flăcările tricolorului românesc!”.
Viaţa lui întreagă a fost o mărturie a prezenţei harului lui Dumnezeu.A fost condamnat la uitare datorită orientării sale politice naţionaliste,naţionalism ce a atras pierderea premiului Nobel.Cred că premiul furat atunci trebuie să-l oferim noi,nu sub forma unui brevet, ci a unui adânc respect pentru tot ce a realizat.

pr. Tudor Budeanu