ocultismul forma pervertită a sacralităţii,cap.IX

Giordano Bruno menţiona următoarele, referitor la uşurinţa cu care îi poţi lega de tine pe ignoranţi „e cu atât mai uşor să îi legi de tine pe aceşti oameni care au cele mai puţine cunoştinţe. La ei puterea sufletului se rânduieşte şi se deschide în aşa fel încât lasă să treacă impresiile provocate de tehnicile operatorului, deschizând larg acele ferestre care la alţii sunt mereu închise. Operatorul are căi lesnicioase pentru a crea toate legăturile pe care le voieşte, speranţa, compasiunea, ura, iubirea, indignarea, mânia, voiciunea, răbdarea, dispreţul faţă de moarte sau de bogăţie”.
În concepţia bruniană, creerul omenesc nu dispune de acea capacitate de a discerne sau de a analiza stimulii după provenienţa lor, astfel el nu este capabil să distingă direct informaţiile onirice, de cele transmise de simţuri, imaginarul de real. Se pare că Bruo la acest capitol a fost total stăin de învăţătura părinţilor răsăriteni despre darul deosebirii duhurilor, dar primit după multe osteneli în rugăciune neîntreruptă şi isihie. Astfel, părinţii răsăriteni erau capabili să distingă de unde vin gândurile sau închipuirile, de la Dumnezeu, de la diavol sau din voia slobodă, stimulată de lene sau de lipsa rugăciunii.
Giordano Bruno subliniează uşurinţa cu care cei ce nu sunt avizaţi în tainele războiului nevăzut pot fi manipulaţi de operator ce le poate induce stări de bucurie, durere, afecţiune sau ură. Putem observa că şi astăzi, în plin secol XXI, oameni moderni care se cred informaţi şi cunoscători ai tainelor universului, pot fi manipulaţi cu aceaşi uşurinţă ca acum câteva secole. Darul deosebirii duhurilor lipseşte şi astăzi de la majoritatea creştinilor. Criza marilor duhovnici se reflectă asupra stării de somnolenţă generală în care se zbate viaţa spirituală de azi, de aceea manipulatorii destinelor noastre pământeşti au o misiune mai uşoară decât pare. În concepţia lui Giordano Bruno „orice religie este o formă de manipulare a maselor”. Astfel marii întemeietori de religii au ştiut să controleze şi să influenţeze imaginaţia maselor şi să obţină astfel abnegaţia lor , pe care nu ar fi putut să o obţină altfel.
Ideea lui Giordano Bruno , cunoscută de cei doi corifei ai comunismului, Karl Marx şi Friedrich Engels, a fost preluată cu succes de liderii mişcărilor neoprotestante, care au reuşit şi reuşesc în continuare să ascundă scopul lor precis, acela de a domina lumea sub masca religiozităţii şi a dragostei faţă de semeni. Giordano Bruno nu face o critică a religiei, ci priveşte religia din perspectiva magică a posibilităţii manipulării. Din această perspectivă este posibilă instalarea oricărei religii, cu condiţia găsirii maselor dispuse să o accepte şi a mesajului potrivit, care să poată opera convertirea acestora. Manipulatorul însuşi va fi cu atât mai convingător, cu cât va reuşi să stingă în sine şi în cei din jur egoismul. Totul este manipulabil, însă manipulatorul nu trebuie să se slujească de puterea aceasta în scopuri egoiste. Amorul propriu este o armă care facilitează crearea legăturilor. Este mai uşor să manipulezi masele decât un singur individ, deorece masele se supun unoe reguli generale, pe când spre a lega un individ este necesar să îi cunoşti mai întâi plăcerile şi ceea ce îl lasă indiferent. Ceea ce crede Bruno că este mai dificil este să găseşti legătura cea mai justă dintre toate cele posibile, deoarece nu se află concordanţă perfectă între doi indivizi. Pentru a obţine o legătură bună este necesar să ţinem seama că indivizii sunt manipulabili după anumite criterii, astfel, frumuseţea care încântă pe unii îi lasă reci pe alţii, însă invariabil pentru toţi legătura legăturilor vinculum vinculorum rămâne erosul. Giordano Bruno aplică termenul vinculum vinculorum la trei lucruri distincte: erosul, fantezia şi credinţa. Astfel, vinculum vinculorum este „sintetizatorul – receptor şi producătorul de fantasme”. Pentru a descrie însă puterea extraordinară a erosului, Giordano Bruno denumeşte această legătură şi prin termenul daemon magnus sau marele demon, care prezidează toate activităţile magice, activităţi ce sunt o exploatare iscusită a atitudinilor individuale, cu scopul de a crea vincula ce supune individul sau grupul voinţei manipulatorului. Nimeni nu poate scăpa din acest cerc magic; fiecare este fie manipulator, fie manipulat. Pentru a reuşi, manipulatorul trebuie să-şi controleze perfect propria sa fantezie, renunţând la egoismul ce poate să-l facă vulnerabil la injuriile sau laudele unora şi să cunoască însuşirile, reacţiile şi emoţiile subiectului sau a subiecţilor ce urmează să fie legaţi. Magicianul sau manipulatorul trebuie să-şi procure toate indiciile care să-i permită ulterior să încadreze subiectul într-o categorie oarecare. Sarcina manipulatorului brunian pare foarte dificilă şi după părerea noastră imposibil de realizat, însă dacă ţinem seama de tehnica de informaţie computerizată de astăzi, tehnică prin care marile trusturi de informaţie intră în posesie de date despre indivizii pe care îi consideră importanţi, iar ulterior despre toţi indivizii (atenţie, nu vorbim despre persoane) de pe planetă, sarcina manipulatorului devine joacă de copil. Voi încerca în a doua parte a lucrării să descriu pe cât permit sursele vastele programe L.U.C.I.D. şi S.I.S. care se ocupă cu îndosarierea electronică a locuitorilor planetei, precum şi scopul ocult al acestor programe. Manipulatorul lui Giordano Bruno a fost realizat perfect în ipostaza celor două centre de informaţii situate la Fort Meade (Statele Unite ale Americii) şi Schengen (Europa). Revenind la acţiunea magică a manipulatorului brunian, trebuie menţionat că după strângerea datelor are loc acţiunea legării erotice, care în ultima ei fază se consumă prin toate simţurile pentru care înlănţuirea a fost creată. Legătura îi parvine subiectului prin cunoaştere, leagă prin afecţiune şi acţionează prin plăcere.
Giordano Bruno nu spune în tratatul său care este scopul realizării unei astfel de legături; cert este că prin magia erotică se poate obţine orice (vezi cazul fostului preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton).
Explicând tratatul lui Giordano Bruno, Ioan Petru Culianu menţionează că această scriere a fost interpretată diferit în decursul timpului, unii văzând în el un simplu tratat despre psihologia erosului. Alţii l-au considerat pur şi simplu ca sfaturi date de autor ucenicului său, spre a-l ajuta să scape de vincula iubirii. Profesorul român vede însă clar în acest tratat un manual practic al magicianului, în care acesta învaţă să manipuleze indivizii în funcţie de dispoziţiile lor afective, să se ţină el însuşi departe de orice influenţă a erosului şi să vindece pe pacienţii cazuţi pradă unor puternice vrăji erotice. Ideea fundamentală a tratatului este că erosul – iubirea, domină lumea „el împinge, dirijează, reglează şi temperează pe oricine, toate celelalte reducându-se la aceasta, precum se vede la genul animal, unde nici o femelă şi nici un mascul nu admit rivali uitând să mănânce şi să bea neglijând şi viaţa însăşi”. Astfel, toate legăturile se reduc la legătura dragostei, pentru că fie se reduc la ea, fie depind de ea „cel ce nu iubeşte nimic n-are nimic de temut, de sperat, de lăudat, de îndrăznit, de dispreţuit, de acuzat, de egalat, nimic ca să se umilească, să se înfurie. Pe scurt, nu poate fi afectat în nici un fel”. Giordano Bruno vorbeşte aici de manipulatorul însuşi, care nu se supune legăturii pentru a putea lega.
Vinculum este frumuseţea în sensul larg, care fiind provocată de fantezie exercită constrângere, determină afectivitatea şi îndeamnă subiectul la plăcere. În această operaţie vederea are un rol important, deoarece adeseori subiectul legat este în stare de orice pentru a – şi vedea obiectul iubirii. Ioan Petru Culianu consideră magia erotică „gradul zero al oricărei magii”, deoarece magia se manifestă în momentul manifestării erosului. În timpul acestor fenomene magice individul joacă, fie rol de manipulator, fie rol de manipulat, fie instrument de manipulare. Conform acestei teorii, societatea umană la toate nivelurile sale nu este altceva decât magie în acţiune. Fiecare fiinţă este angrenată în acest proces magic. Operatorul sau manipulatorul este singurul care având conştiinţa acsetui mecanism se constituie mai întâi ca observator al relaţiilor ce rezultă din procesele magice realizând simultan o cunoaştere din care va urma să tragă profit. Magicianul brunian se ocupă astăzi de relaţiile publice, de mijloacele media, de propagandă, de informaţie, contrainformaţie, dezinformaţie, de publicitate, de prospectarea pieţei. Manipulatorul de azi continuă opera magicianului brunian, a cărui sfaturi continuă să le urmeze, având grijă să le dea o formulă tehnică şi impersonală. Prin mijlocirea tehnicii de vârf visurile, speranţele şi scopul magiei au ajuns în contemporaneitate. Anumite părţi ale magiei au fost preluate de tehnică (comunicarea cu regiuni îndepărtate, memorie infailibilă dezvoltată prin mijloace mnemotehnice). Tehnologia poate fi numită drept „o magie democratică care îngăduie oricui să se bucure de facultăţile extraordionare cu care se lăuda magicianul brunian”. Pe terenul propriu, acela al relaţiilor intersubiective, nimic nu a înlocuit magia, deoarece având o parte operativă „sociologia, psihologia, psiho-sociologia aplicate sunt o prelungire a magiei renascentiste”. Manipultorul brunian (Marele Manipulator de astăzi) se însărcinează să ofere subiecţilor o educaţie şi o religie potrivită (acelaşi ideal îl urmăreşte şi mişcarea New Age). Giordano Bruno menţiona în tratatul său Theses de Magia „trebuie îndeosebi să avem o grijă extremă cu privire la locul şi modul în care cineva este educat, la studiile pe care le-a urmat, sub înrâurirea cărei pedagogii, cărei religii, cărui cult, cu ce cărţi, cu ce autori, căci aceste lucruri generează prin sine, iar nu prin accident toate calităţile subiectului”. Funcţia manipulatorului brunian a fost luată de stat (sau de cineva mai mare decât statul), iar acest manipulator total are sarcina să producă instrumente ideologice necesare în vederea obţinerii unei societăţi uniforme. Un stat (o ideologie) care vrea să reziste „trebuie să fie în stare să asigure cetăţenilor săi o educaţie infailibilă şi în măsura posibilului să fie în stare să le satisfacă dorinţele”. Dacă nu va reuşi deplin Marele Manipulator are rolul de a canaliza nemulţumirea marginalilor (marginalizaţilor) spre altceva, pentru a putea salva ideea de libertate foarte importantă, deoarece cel manipulat trebuie să creadă tot timpul că ceea ce face, face din voie proprie. Aici intervine rolul modelelor alternative, modă, sport, muzică, într-un cuvânt distracţie. Există pericolul ca aceste mijloace de distragere a atenţiei să prolifereze adeseori împotriva manipulatorului, însă există resurse suficiente ca marginali (dizidenţii) să fie aduşi pe calea cea bună. Crizele politice şi economice se pot rezolva foarte repede prin găsirea unui duşman comun, pe seama căruia se vor arunca toate relele (vezi fosta Iugoslavie, Războiul din Golf, Războiul împotriva terorismului mondial). Manipulatorul total are permanent aceastăv grijă ca schimbările să se deruleze lent, fără bruscări necontrolate, ca şi cum totul s-ar petrece la cererea şi cu aprobarea celor mulţi, ca vincula să fie realizată bine.
A avut Giordano Bruno dreptate? Eu zic că da, deoarece a plătit cu viaţa pentru scrierile sale.
A avut Ioan Petru Culianu dreptate în exegeza textului brunian? Să nu uităm că şi el a plătit cu viaţa pentru scrierile sale, iar înainte de a fi victima unei ucideri rituale a trecut prin experienţa discreditării şi a marginalizării (studenţii săi au fost ameninţaţi cu excluderea din universitate în cazul în care vor continua să audieze cursurile sale). Prin aducerea în discuţie a tratatului brunian, Ioan Petru Culianu aduce în lumea academică o lucrare total ignorată până la acel moment, lăsând cititorului convingerea clară că manipulatorul total există

Pr Tudor Budeanu