Duminica lăsatului sec de brânză (Mt. 6,14-21)

Postul mare va începe mâine, fiecare creştin fiind chemat să depună acest mic, dar mare efort pentru a se putea apropia mai mult de Dumnezeu. Avem nevoie de post pentru a putea să ajungem la schimbarea minţii adică la adevărata pocăinţă.
Am fost pregătiţi de această jertfă cu câteva duminici înainte, deoarece postul este cu adevărat jertfă înaintea lui Dumnezeu. Profesorul Ilie Moldovan de la Sibiu, ne spunea la cursurile de teologie morală, că postul este o stare teopatică, adică o stare de jertfă în care nu suntem singuri, ci Hristos posteşte cu noi. Este stare de jertfă pentru că postul continuă dimensiunea eroică a bisericii, adică a martiriului. Cel ce posteşte se alătură celor ce în înfrânare, credinţă şi dragoste au închinat viaţa lor ca dar lui Dumnezeu.
Evanghelia de azi ne vorbeşte despre post, dar mai ales despre modul practic al postului, bucuria. Postul este renunţare cu bucurie. Mucenicii au mers la moarte cu bucurie, iar noi cu bucurie trebuie să aducem darul nostru la Dumnezeu. Suntem bucuroşi în încercările noastre deoarece ştim că alături de noi în încercări este Hristos. Una din condiţiile unei intrări corecte în post este conform Evangheliei de azi iertarea. Pentru ca efortul nostru să fie făcut cu bucurie trebuie să iertăm celor ce ne-au greşit, deoarece astfel şi Dumnezeu ne va ierta pe noi.
Al doilea pas în drumul nostru este bucuria, bucuria de a pune început bun vieţii noastre duhovniceşti. Deci să nu fim trişti pentru renunţările noastre, ştiind că orice efort este primit de Dumnezeu. Un alt mic, dar important pas este clarificarea scării valorice după care ne călăuzim viaţa, adică să pricepem că acumulările de bunuri în exces nu sunt folositoare duhovniceşte. Adeseori depunem eforturi prea mari pentru a dobândi cele materiale uitând de sufletele noastre.
Comorile noastre ale creştinilor ar trebui să fie credinţa, nădejdea dragostea adevărată. Avem nevoie de o reaşezare a vieţii pe vechile noastre valori creştine, unde mila nu este slăbiciune, demnitatea nu se confundă cu mândria, nici bunătatea şi iertarea cu laşitatea. Ne amintim pe tot parcursul postului de aceste valori pe care trebuie să le păstrăm pentru a ne putea păstra onoarea de români.
Să postim cu drag, cu credinţa că Domnul este alături de noi, pentru ca ziua Învierii cea dragă nouă sa fie cu adevărat bucurie.


Pr. Tudor BUDEANU