Duminica Cananiencei

(Mt. 15, 21-27)

Duminica de azi este numită în calendare ca fiind duminica a 17 a de la Rusalii, aşezată parcă nefiresc în şirul Evangheliilor între duminica a 32 a şi a 33a. Ceea ce ştim mai puţin este că Evanghelia de azi depinde ca aşezare, în funcţie de data Paştilor, iar în anii în care această sărbătoare cade la o dată înaintată (în acest an la 24 aprilie), Evanghelia citită azi nu se mai citeşte la locul ei, ci între duminica 32-33 după Rusalii.
Am putea numi această Evanghelie, Evanghelia curajului şi a fermităţii în rugăciune. Femeia cananeancă, nu renunţă la cererea ei chiar dacă Domnul aparent nu vrea să-i împlinească cererea. Textul ne arată că femeia se ţinea după apostoli şi striga. Strigătul ei insistent are efect imediat. Apostolii intervin parcă jenaţi spunând dă-i drumul că strigă în urma noastră, adică dă-i ceea ce vrea că altfel ne face de ruşine. Femeile în Legea Veche nu erau considerate egale cu bărbaţii, nu puteau să se roage împreună cu ei, nu aveau voie să vorbească public. Pentru femeia din Evanghelia de azi era şi mai greu deoarece era de alt neam, desconsiderat de evrei. Cu toate acestea are curajul de a striga după ajutor, cu credinţa că duşmanul neamului său, adică un evreu îi va vindeca fiica.
Domnul îi încearcă credinţa prin cuvintele nu este bine să iei pâinea fiilor şi să o arunci câinilor. Femeia era prea necăjită ca să dea dovadă de mândrie. Va răspunde cu multă înţelepciune da Doamne (adică e aşa cum spui, ştiu că eu şi neamul meu nu suntem consideraţi oameni de către evrei), dar şi câinii mănâncă din firmiturile ce cad de la masa stăpânilor.
Era recunoaşterea stării în care se afla. Nu cerea nimic, doar sănătate pentru fiica ei. Ceea ce a dorit a primit, deoarece Domnul îi va răspunde fie ţie cum voieşti şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
An de an această pericopă evanghelică vine să ne întărească în credinţa că cererile noastre făcute cu frângere de inimă sunt ascultate şi împlinite de Domnul. Psalmul 50 ne aminteşte inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Întâmplarea de azi a fost o lecţie şi pentru apostolii care credeau că Mesia va veni numai pentru ei (evreii). Înainte de această minune apostolii au avut o dispută despre curat şi necurat. Pentru ei a te atinge de cineva de alt neam era întinăciune. Domnul ne arată azi că nimic înaintea lui Dumnezeu nu este întinat, iar El a venit pentru omenirea toată. Cuvintele nu sunt trimis decât numai pentru oile pierdute ale casei lui Israel au fost rostite practic pentru apostoli. De ce doriţi voi să o ajut pe această femeie, doar legea lui Moise o consideră câine?
Prin minunea de azi Domnul răsplăteşte stăruinţa în rugăciune, iar femeia cananeancă rămâne un model de abordare a rugăciunii pentru noi toţi, mai ales că ne apropiem de perioada triodului când vom încerca să înmulţim rugăciunea.


Pr. Tudor BUDEANU