Ne vorbeşte Părintele Epifanie „PERNUŢE” PENTRU CONŞTIINŢĂ

Adesea, deşi ştim care este legea lui Dumnezeu, care-i voia Sa, căutăm să găsim duhovnici care să ne aşeze „pernuţe” sub conştiinţă. Grea este răspunderea acestor clerici, însă şi a voastră, a laicilor, este la fel de mare! Foarte probabil că în iad astfel de mireni o să calce pe fesurile preoţilor lor duhovnici. Aceasta nu le va alina însă cu nimic propriul iad.
„Nu mai vorbesc,” se spovedeşte unul ca acesta părintelui, „cu fratele meu.” „Ei, lasă, nu face nimic, bietul de tine,” îi spune părintele, „dacă este aşa de rău precum spui, nici să nu-i vorbeşti.” Şi, ăn felul acesta, omul îşi linişteşte conştiinţa, altfel spus i se pun sub cap „pernuţe” moi. O altă situaţie: un tânăr merge la spovedanie şi spune: „Am relaţii în afara căsătoriei.” La aceasta, primeşte următorul răspuns: „Ei bine, pe cât poţi, să te înfrânezi. Nu-i chiar atât de esenţial lucrul ăsta.” Astfel de întâmplări pot fi întâlnite în vremea noastră! În felul acesta, tânărul „s’a pus în ordine,” că doar „mi-a zis părintele, am dezlegare de la duhovnicul meu!” Din păcate, fiul duhovnicesc va sta în iad undeva doar puţin mai sus decât duhovnicul său.

Împărtăşanie

Zorica Laţcu

În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit,
La masa albă m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul şi ai frânt din pâne.
Atâtea seri la rând s-au irosit,
Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,
Că trupul sfânt Ţi l-ai ascuns în grâne,
Şi sângele cu vin l-ai indulcit.
Şi azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat.
Ca să te vadă ochii mei, sărmanii,
Paharul plin l-ai binecuvântat.
În svonul vechi din sfintele cazanii,
Cu scump sângele Tău m-am adăpat
Şi trupul Tău s-a frânt spre împărtăşanii.



Extras din lucrarea: „Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”- Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Ed. Predania, Bucureşti 2010