Albert Einstein

Am auzit de curând o povestioară destul de interesantă, pe care am încercat s-o reproduc cât am putut mai bine.
Un profesor de ştiinţă ateu al unei universităţi renumite şi-a provocat studenţii să răspundă la următoarea întrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce există?”
Un student a răspuns ferm: “Da!”
“Deci Dumnezeu este bun?”
Acelaşi elev: “Cu siguranţă!”
Profesorul a pus o nouă întrebare: “Dacă Dumnezeu a creat totul înseamna ca el l-a creat şi pe diavol. Şi de vreme ce acesta există (aşa cum putem observa in propriile noastre acţiuni), înseamnă că Dumnezeu este şi rău?”
“Nu….”
Profesorul a continuat: “Tinere, tu crezi în Dumnezeu?”
Acelaşi elev: “Desigur.”
Profesorul a făcut următoarea afirmaţie: “Conform ştiinţei, ceea ce nu ai văzut, mirosat sau simţit nu poate fi demonstrat, deci nu poate fi real. Tu L-ai văzut pe Dumnezeul tău?”
Studentul nu a putut răspunde la acesta supoziţie, iar profesorul a susţinut că a demonstrat astfel faptul că a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsită de logică.
Un alt student a ridicat mâna si a cerut să pună o altă întrebare. El s-a ridicat în picioare şi a întrebat: “Domnule profesor, starea de frig există?”
“Bineînţeles!”, i-a răspuns profesorul. “Ce fel de întrebare este aceasta? Cu siguranţa că există, nu ţi-a fost frig, n-ai tremurat niciodată?”
Proaspătul student a răspuns: “De fapt starea de rece nu există. În concordanţă cu legile fizicii, ceea ce noi considerăm rece reprezintă de fapt absenţa căldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atâta vreme cât transmite energie (căldură). Zero absolut reprezintă absenţa totală a căldurii, dar starea de rece nu există. Ce am făcut noi este doar să creăm un termen care să descrie ce simţim când nu primim căldura în organism.”
“Va fi un semestru foarte interesant….”spuse profesorul.
“Şi, continuă studentul, întunericul există”?
“Bineînţeles!” răspunse profesorul.
De această dată studentul răspunse: “Vă înşelaţi din nou, domnule profesor. Nici întunericul nu există. Ceea ce există de fapt este doar absenţa luminii. Lumina poate fi studiată, întunericul nu. Nici nu poate fi fracţionat întunericul, pe când lumina da. O simplă rază de lumină alungă întunericul de pe suprafaţa pe care ajunge. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se întâmplă când nu avem lumină.”
“Într-adevăr, spuse profesorul, va fi un semestru foarte interesant…”
În sfârşit, studentul îl întrebă pe profesor: “Domnule profesor, există răul absolut?”
Profesorul ii răspunse “Bineînţeles că există, după cum am menţionat la începutul discuţiei vedem violuri, crime, violenţa peste tot în lume, toate acestea sunt întruchiparea răului.”
“Domnule profesor, răul absolut nu există. La fel cum am demonstrat în celelalte două cazuri, răul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenţei lui Dumnezeu în inima omului! Dumneavoastră aţi văzut evoluţia noastră din maimuţe, sau, şi mai grav, din simple celule mononucleate?”
“Nu” răspunse profesorul cu o oarecare şovăială.
“Vedeţi…şi cu toate acestea le credeţi. Conform ştiinţei, dumneavoastră aţi fi un simplu orator.” Şi întorcându-se spre studenţi, a spus: “Voi aţi văzut vreodată creierul domnului nostru profesor? Bănuiesc că nu…deci conform ştiinţei, profesorul nostru nu are creier. Cu toate acestea credem cu tărie, şi la fel şi dânsul, ca în cutia sa craniană se afla totuşi un creier. Deci domnule profesor, aşa cum ŞTIM că aveţi un creier, tot aşa ŞTIM că Dumnezeu există.”
După toate acestea, profesorul se recunoscu învins de această argumentaţie logică şi nu mai spuse nimic.
Numele acelui tânăr student era ALBERT EINSTEIN.
Alexandru BUDEANU